Decembrie- decoruri, cărți și tihnă

Decembrie – una din cele mai așteptate luni ale anului. Ciudat, nu e așa? De parcă tot anul așteptăm sfârșitul lui.

Anul acesta nu pot spune că l-am așteptat ca altă dată. Poate pentru că au crescut copiii și magia din ochii lor a cam plecat. Poate pentru că magia din mine s-a disipat considerabil față de anii trecuți. Poate pentru că rutina mea s-a schimbat.

Vremea, vremurile

Vremea pot spune că este prietenoasă, cu toate gradele în minus și cu zilele cețoase. Îmi amintesc uneori cum era în decembrie pe când eram copil sau cu 5-10 ani în urmă. Fulare, mănuși, geci groase, bocanci erau accesorii nelipsite. Acum copiii umblă în adidași iar eu în rochie și fustă. Ceva de neconceput altă dată. De stat la terasă în plină iarnă nici nu putea fi vorba, dar acum a devenit chiar normalitate pentru mine.

Vremurile mele sunt cam agitate pe final de an în ce privește furtunile hormonale. De parcă și-au pus în intenție să îmi amintească de zăpezile de altă dată și lasă și în mine tot felul de trăiri și dureri iernatice.

Mă bucur însă de relaxare, de cărți, de pictură și de alte activități creative.

Am simțit nevoia să stau mai mult pe lângă casă, dar tot a fost o lună plină de ieșiri, de evenimente și de oameni dragi alături.

Cărți

Am citit tot trei cărți și luna asta, deși am mai început vreo două, dar nu m-au prins, plus o carte pentru copii pe care n-am mai consemnat-o.

Despre fiica mea – de Kim Hye – Jin

O carte coreeană ce prezintă perspectiva mamei asupra vieții fiicei sale. Conflictul clar dintre generația mamei și cea a fiicei îi aduce durere și confuzie. Din perspectiva faptului că mama lucrează la un azil de bătrâni, își pune problema ce va păți și ea la vârsta înaintată. Prejudecata că fiica ei este gay o face să creadă că aceasta nu va fi în stare să aibă grijă de ea, că nu se va purta normal, așa cum spune tradiția.

După ce se chinuie să o salveze pe o bătrână din azil realizează că partenera fiicei este un om de încredere, pe care se poate baza, începe să înțeleagă că lumea actuală e foarte diferită de ceea ce știa ea. Grija pe care și-o face mama pentru fiica ei cred că este una universală. Deși nu am fete, multe din paragrafele cărții m-au făcut să mă recunosc în ele.

Negustorul de cărți – de Carsten Henn

Tot mai multe cărți se scriu acum având ca subiect scăderea interesului pentru lectură. Cărțile pe cale de dispariție, librăriile cu un număr tot mai mic de cititori, bibliotecile triste sunt imagini pe care le-am întâlnit des în cărțile citite anul ăsta.

Negustorul de cărți este un personaj ce reprezintă o lume pe cale să dispară. Omul ce face legătura cu cărțile, cel care cunoaște cel mai bine cititorul și nevoile lui, cel care știe ce carte îi va aduce acestuia o stare de bine devine la un moment dat dispensabil. Șefa librăriei îi spune că nu mai are nevoie de serviciile lui. Totuși o copilă pare să răstoarne lucrurile și să dea speranță că interesul pentru cuvântul scris nu a dispărut. Cu intuiția ei realizează că clienții negustorului aveau nevoie de cu totul alte cărți decât cele pe care le primeau. Ca și cum se obișnuiseră ca lecturile să le oglindească stare de spirit fără să își dorească să o schimbe.

Cartea este destul de alertă și ne face să o vedem ca pe un film. În plus e plină de referiri la alte titluri importante din literatură.

Bun venit la libraria Hyunam-Dong – de Hwang Bo-Reum

Visul lui Young-ju de a avea o librărie devine realitate. Dar visul nu e totul. Oamenii sunt cei care fac ca visul să rămână, să crească, să se transforme în ceva și mai frumos.

Este încă o carte coreeană pe care am citit-o cu plăcere. Am găsit multe similarități de gândire cu ale noastre. Dar sunt și șabloane în care nu ne potrivim. Cultura muncii asidue, a muncii încă de pe băncile școlii pentru a fi cel mai bun, munca până la epuizare sunt subiecte foarte specifice societății coreene. La fel și politețea aceea dusă la extrem, pe care eu o asociez cu detașarea emoțională. Cartea tratează subiecte care ne preocupă pe toți: fericirea, succesul, alegerile în viață. Atmosfera din librărie și tot felul de strategii aplicate pentru atragerea clienților m-au făcut să îmi amintesc și eu de visul meu de a avea o cafenea literară. De fapt librăria are și o cafenea și se vorbește foarte mult de cafea în carte. E o carte plăcută, așezată, numai bună pentru sărbătorile de iarnă.

Filme

Crăciun cu Ramon

Un film românesc care ne-a plăcut mult. Văzusem și celălalt film cu Ramon și am zis că merită să îl vedem și pe acesta. E un film potrivit în această perioadă, de mers cu familia și râs mult. Ramon, interpretat de Pavel Bartoș, rămâne același personaj care intră în bucluc deși pornește de la cele mai bune intenții. Totuși reușește să adune oamenii, să mobilizeze prieteni și nu numai, să scoată bunătatea din ceilalți și să rezolve situațiile în cele mai neașteptate moduri. După ce am vazut filmul am ascultat și un podcast cu actorul în care povestea cum a fost făcut filmul și cât de impresionat a fost de solidaritatea locuitorilor din Oradea pe tot timpul filmărilor. Astfel de mărturisiri te fac să simți că mai există speranță și încredere că putem fi uniți.

Emily în Paris

Pentru că tot am văzut seriile anterioare am zis să văd și noua serie, potrivită pentru perioada asta de relaxare. Chiar așa a fost, relaxant și plăcut ochilor prin ținutele și peisajele expuse. Uneori avem nevoie și de așa ceva. Deși tot un personaj confuz și destul de  diluat rămâne, parcă un pic de maturitatea s-a simțit de data asta în Emily.

Animal

Un serial spaniol la care am râs pe săturate. Un medic veterinar de țară realizează că nu prea câștigă mare lucru, că face mai mult muncă voluntară la oamenii din sat îngrijindu-le animalele. Nepoata lui, vrând să îl ajute, îl invită la clinica modernă din oraș, o clinică combinată cu magazin și farmacie veterinară. Un fel de supermarket pentru animale. Contrastul dintre ceea ce făcea la țară și fițele de la oraș îl fac pe eroul filmului să se revolte, să fugă, să fie sarcastic cu tot ceea ce vede. E un fel de Dr. House la o altă scară.

Om vs Bebeluș

Mr Bean revine într-o comedie de sezon la care am râs cu lacrimi. Dar am constatat și două lucruri:

• copiii de azi nu prea mai gustă umorul cu care noi am crescut. Horia era tot timpul în alertă și zicea să nu ne mai uităm
• anxietatea mea a crescut uitându-mă la film și făcând să înțeleg mai bine ceea ce simțea Horia. Paradoxal dar situațiile la limită, deși furnizoare de amuzament, îmi solicitau nervii la maxim.

Totuși e o comedie pe care vreau să o mai văd odată, situațiile și expresiile faciale ale actorului nu te pot lăsa indiferent.

La cuțite

Un film care pe alocuri m-a enervat, m-am uitat mai într-o dungă până pe la jumătate când m-a prins. Marele detectiv parcă nu are sare și piper ca personajele similare din alte timpuri. Dar e un film cu intriga, cu suspance, care te ține în priză.

Avatar 3

Nu puteam rata noul film Avatar, deși nu m-am dus cu mari așteptări la el. Am făcut bine. Nu pot spune că e ceva wow, poate pentru că m-am obișnuit cu stilul filmului. Totusi, daca ar fi să aleg, preferatul rămâne primul film din serie.

Evenimente

Muzeul imersiv

Am fost cu Horia să vedem muzeul imersiv, nou deschis în oraș. E o experiență deosebită, mai ales dacă mergi cu copiii. Fascinația din ochii lor face să pară totul mult mai interesant.

 

Primul concert de pian al lui Horia

Școala de cultură la care face Horia cursuri a organizat un spectacol cu elevii ce se pregătesc acolo. Astfel că a avut și el ocazia să cânte două piese, cu public. A avut emoții mari dar pot spune că s-a descurcat excelent.

Clubul de carte Nook

Am participat pentru prima dată și la clubul de carte Nook. Într-o atmosferă caldă, acompaniați de felii de tort și cafea bună, am dezbătut o carte care mie mi-a plăcut foarte mult: Lupul de stepă. Discuțiile au fost aprinse și perspectivele din care cartea a fost privită au stârnit și mai mult interesul.

 

Clubul de carte Incubator 107

Secret Santa cu cărți a fost și de data asta un eveniment plin de emoție, joacă și conectare. Cartea pe care am primit-o mă bucură enorm, fiind aliniată cu mine și cu ceea ce scriu eu. Conceptul Hygge mi se potrivește perfect și chiar îmi doream să am și a doua carte din colecție.

Bazarul de la școală

Un eveniment care m-a emoționat tare mult a fost Bazarul de Crăciun organizat la școala lui Horia. Copiii și părinții și-au dat mâna împreună pentru o cauză socială. Fiecare a contribuit cu ce a putut: decorațiuni handmade, prăjituri de casă, jucării, cărți.

Spectacolul de dans

Școala de dans la care merge Horia a organizat și anul acesta spectacol de Crăciun. Horia e foarte încântat de spectacol mai mult decât de antrenamentele zilnice. El ar vrea să fie lunar câte un spectacol.

Ziua Migrantilor

Un eveniment deosebit a fost Ziua Internationala a Migrantilor organizat la bibliotecă. A fost o seară specială, cu mâncare adusă de participanți din diferite țări, cu muzică și dans, cu împărtășirea unor povești de viață deosebite. Am contribuit și eu cu un atelier de pictură cu henna, o îndeletnicire pe care am descoperit-o de curând și care a adus bucurie doamnelor ce s-au lăsat împodobite astfel.

Masa de Crăciun

Chiar dacă nu avem familiile aproape, am petrecut un Crăciun deosebit și anul acesta datorită prietenilor noștri. Am avut parte de o masă cu mâncăruri internaționale, am jucat jocuri distractive și ne-am bucurat împreună de sărbătoare.

 

Decorațiunile de Crăciun ne-au adus bucurie și anul acesta, atât acasă cât și în oraș.

Darurile de Crăciun au fost parcă cu mai multă liniște decât în anii trecuți. Cărțile au luat locul jucăriilor, Lego și seturile de construit pentru relaxare,  cosmeticele au fost daruri mai practice și mai pe placul nostru.

Pentru că nu ne-am propus petrecere de an nou, am ieșit în centru in seara de dinainte, toți patru, cât să ne bucurăm de o cină și de zăpada care a venit.

Închei aici ultimul jurnal din anul acesta și mă felicit că am dus proiectul la capăt.

Probabil voi ține și anul următor ceva similar, dar nu în același fel.

Să avem un an nou cu bune și cu bine!

La mulți ani!