O poveste cu miez… de lapte

Nu era prea multa culoare in acele zile in Tara Laptelui. Albul era cel care stapanea intinderi intregi, locuitorii erau si ei albi si diafani, ca niste norisori. Linistea si buna intelegere domneau peste tot, fara ca ceva sa tulbure acea stare de bucurie si relaxare.

Zana Laptelui si Zana Branzicii isi indeplineau constiincioase datoriile zilnice. Ele erau cele care trimiteau pe Pamant, in farfuriile copiilor, zi de zi, ambalate in cele mai atractive recipiente, cantitati considerabile de lapte si branza. Nici cascavalul nu era uitat pentru a fi repede asezat in sandviciurile calde ale micutilor.

Dar una dintre cele mai importante misiuni ale zanelor era aceea de a ascunde in ceea ce trimiteau copiilor praful lor magic de zane. Nu era orice fel de praf de zane, era chiar praful ce ii ajuta pe copii sa creasca mari si sa aiba oasele puternice si rezistente. Praful Zanelor din Tara Laptelui se numea Calciu si avea mare cautare pe Pamant.

De aceea era mereu cineva ce avea grija ca acest Calciu sa fie prezent in fiecare cutiuta sau sticluta ajunsa pe mesele copiilor. Nu se intamplase vreodata ca izvorul de praf magic de zane sa secatuiasca. Miez de Lapte, caci despre el este vorba, era cu ochii in patru pentru ca izvorul sa curga zi de zi.

Intr-o zi insa in tinului Laptelui a poposit un strain venit de departe, tocmai din tinutul Ciocolatei. Nu era el prea vrednic de bagat in seama, dar culoarea lui negrie il trada in atata alb.

S-a plimbat o vreme nestingherit prin tinut, s-a mai impiedicat de cateva bucati de branza, lasand in urma cativa stropi negriciosi de sudoare, a stabatut cararile privind curios in jur, dar si-a vazut de drum cautandu-si tinta.

Stia el ca trebuie sa fie un izvor pe undeva, asa cum era in tinutul de unde venea. Tare mult ar  fi vrut sa-si potoleasca setea un pic. A mai umblat ce a umblat pana cand raul curgator i-a atras atentia. Nu a bagat de seama alunecusul de pe margine, s-a aplecat sa ia in palme cativa stropi din praful magic ce curgea la vale. Alunecarea nu i-a fost placuta. Dar nici periculoasa. Destul insa cat sa isi lase parte din culoare pe acolo.

Miez de Lapte a intrat in panica. Cum va mai trimite el pe Pamant copiilor Calciu cu ciocolata? Lapte cu ciocolata se mai poate. Dar Calciu cu Ciocolata?

Avea o singura solutie. Sa mearga la imparatul Delaco si sa ii ceara parerea.  Stia ca va fi aspru mustrat pentru lipsa de vigilenta dar nu avea incotro. Ciocolata se scurgea de-a lungul raului nemaiputand fi oprita. Strainul deja isi luase talpasita si numai putea fi tras la raspundere. Singura lui grija era sa iasa basma curata in fata copiilor. Orice copil este fan branza si nu se facea sa ii dezamageasca.

Imparatul Delaco l-a primit indata, ingrijorat fiind si el de zvonurile ce umblau prin regat. Nu l-a certat, fiind un conducator intelept, cunoscator al tainelor vietii. Stia el ca mai important era sa gaseasca repede o solutie decat sa isi piarda timpul cu analize si mustrari.

A privit praful de zane combinat cu ciocolata, a adaugat un pic de lapte, un pic de branza sau alte cateva ingrediente secrete, le- a asezat in micute recipiente, s-a mai plimbat si s-a mai gandit apoi a declarat:

– Gata, situatia s-a rezolvat. De maine micutii pamanteni vor gusta noile Primo Choco si Primo Choco Vanila! Chiar si acel copil care nu este inca fan branza sau lapte, cu siguranta va deveni.

Miez de Lapte a rasuflat usurat si i-a multumit Imparatului pentru bunatate si intelepciune. A luat recipientele micute impreuna cu reteta secreta si a dat fuga catre laboratoarele Zanelor. Acestea nu au mai stat pe gandusi si s-au grabit sa fabrice noile bunatati ce urmau a poposi a doua zi pe masa copiilor.

– Uraaa, inseamna ce in Tara Laptelui acum este liniste si pace dar si un strop de Ciocolata, nu e asa mama? Exact ca in prajiturile pe care le-am facut noi astazi si care au iesit foarte delicioase.

– Asa este dragul meu copil. Intocmai ca in aceste prajituri  de care nu te mai saturi dar pe care le poti manca in voie. Au mai multa branzica si prea putina ciocolata.

– Da, dar favoritul meu ramane  tot Miez de Lapte. E asa de bun ca nu ma mai pot satura. Parca se topeste in gura si l-as manca cu orice, chiar si cu ciorbita :).

O noua poveste fantastica inspirata de proba nr. 5 din SuperBlog 2013.