Prima saptamana in America

Iată că deja a trecut mai bine de o săptămână de când am aterizat pe pământ American. Am tot vrut să scriu primele impresii la cald, în primele zile, dar tot felul de evenimente şi ieşiri, plus cei doi năzdrăvani cu care am rămas singură o săptămână, nu prea mi-au dat răgaz să îmi adun gândurile.

Şi poate că e mai bine aşa pentru că între timp am adunat mai multe impresii, mi-am mai schimbat unele din cele de început, s-au mai sedimentat gândurile.

Prima zi aici a fost de parcă am aterizat într-un film. Tot ce vedeam recunoşteam din filme sau din povestirile prietenilor ce au fost pe aici, idei ce le-am adunat cu ani în urmă într-un articol  numit Visand la America, deşi pe atunci nici prin gând nu îmi trecea că voi avea şi eu o astfel de aventură.

Casa in care locuim

Începând cu casa în care am deschis ochii foarte devreme, în jur de ora 5 dimineaţa, cu soarele deja sus pe cer. Am pregătit un mic dejun rapid în noua casă şi ne-am conectat la energia casei şi a locului.

Casa este destul de veche, alături de toate cele din cartierul în care locuim. Dar aspectul general este de îngrijit, de aranjat, de curat, de aerisit. Camerele sunt mari, spaţioase, luminoase. Sunt ferestre pe toate părţile, exact genul de casă la care visez eu. Pereţii albi dau şi mai mult impresia de spaţiu, de ordine.

Dar nu doar culoarea inspiră ordine ci şi aşezarea “mobilierului”. De fapt nu este mobilă cum suntem noi obişnuiţi. În fiecare cameră există câte un dressing, mai exact un suport de umeraşe lung cât peretele, cu un raft generos deasupra. Practic exista patru astfel de spaţii pentru haine în toată casa. Pe hol iarăşi mai e un loc cu rafturi la fel de spaţios. Sunt şi trei comode, câte una pentru fiecare dormitor, cu câte cinci sertare, încăpătoare, în care să tot pui haine şi alte mărunţişuri. În camera specială pentru maşina de spălat şi uscătorul de rufe sunt alte rafturi lungi şi adânci, că dacă mi-aş pune mintea toate hainele noastre ar încăpea doar acolo.

Bucătăria e mare şi ea, utilată cu tot ce e nevoie, începând cu vesela şi terminând cu aparatele electrocasnice.

Băile sunt mărişoare, cu tot ce e necesar, curate şi bine întreţinute.

Un living generos, cu o masa mare, fotolii si canapea, îmtregeşte un spaţiu perfect pentru tot felul de activităţi într-o familie.

Imprejurimile

Faptul că avem aşa de multă verdeaţă în jurul nostru completează un tablou care ne-a încântat nespus în primele zile. La asta se adaugă veveriţele şi păsările care ne bucură cu joaca şi ciripitul lor din zori şi până în seară.

Străzile mi se par curate, largi, strajuite de foarte mult spaţiu verde.

Practic Rhode Island este o insulă cu porţiuni mari de vegetaţie, cu rezervaţie naturală de păsări şi alte animale, printre care şi căprioare.

Cel puţin în zona în care locuim noi traficul este lent, nu foarte aglomerat. În zonele centrale ale insulei e un trafic mai intens dar tot nu îl pot compara cu ceea ce este la noi. Oamenii au mai multă răbdare, nu se claxonează la tot pasul, există o anume politeţe în trafic greu de închipuit la noi în ţară. Din ce am mai vorbit şi cu alte doamne de pe aici, nici în ţările lor nu au întâlnit aşa ceva.

Ce am vizitat pana acum

Am ajuns şi la ocean, am văzut mulţimea împresionantă de yachturi şi bărci de agrement, ne-am umplut privirea de frumos şi plămânii de briza sărată. Planul e ca într-o zi să mergem şi noi cu un yacht.

Comunitatea sotiilor

Am avut două întâlniri cu soţiile colegilor de grupă ai soţului meu (in jur de 30 de femei) şi a fost o experienţă foarte plăcută şi reconfortantă. O mulţime de mame cu copii, unii chiar foarte mici, chiar câte trei şi patru fraţi mi-au dat un sentiment de a nu fi singură. Discutând cu ele, organizând împreună un picnic, mergând în vizită sau invitându-le în vizită, am realizat că mamele sunt peste tot la fel şi că avem preocupări comune vis-a-vis de rolul de mamă sau de femeie, indiferent de religie sau rasă. Suntem din toată lumea aici şi e interesant schimbul de informaţii şi de idei dintre noi.

Mancarea

Am experimentat câteva localuri şi restaurante şi pot spune că mâncarea este excelentă. Sunt pentru toate buzunarele, poţi face şi alegeri sănătoase sau potrivite copiilor. Am învăţat repede că pot evita cartofii prăjiţi şi sucul dacă comand strict ce vreau să mănânc. Cel puţin la sucuri porţiile sunt mult prea generoase iar copiii mult prea tentaţi, asa ca le evit cât pot. Azi am mâncat într-un restaurant cu specific chinezesc şi m-am bucurat foarte tare pentru că mâncarea chiar avea gustul pe care îl aşteptam, cu o varietate mare de legume, la ani lumină de restaurantul cu specific de la noi din Braila.

Îm supermarketuri există o gamă generoasă de produse organice, atât din cele proaspete, gen legume şi fructe, dar şi din cele ambalate. Încă ne acomodăm cu preţurile, sondăm piaţa, suntem prudenţi cu unele achiziţii, facem calcule şi socoteli. Bine, recunosc, nici apetitul pentru gătit nu mi-a revenit încă foarte mult aşa că nu prea am fost concentrată pe a cumpăra ingrediente.

La cinema

Am fost şi la cinema şi pot spune că ne-am simţit din nou ca într-un film, recunoscând interiorul dar şi exteriorul clădirii din filme, fiind aproape identic cu ce am văzut cu Dante într-un film pentru copii: pop corn, maşinării, atmosferă, tot.

Ne-a plăcut că scaunele se rabatează şi poţi ţine picioarele întinse, stând aşa de confortabil că poţi să şi dormi. Ceea ce Horia a şi făcut.

Am văzut Regele Leu, o poveste pe care copiii o ştiau deja şi pe care au înţeles-o cu uşurinţă. De fapt ei nu au nici o problemă cu limba engleză, Dante vorbeşte destul de bine iar Horia înţelege intuitiv.

Varsta a treia foarte prezenta in societate

Am observat că sunt foarte mulţi oameni peste 50 sau chiar 60 de ani care sunt activi, nu doar că sunt pe străzi dar muncesc în diverse locuri, cum ar fi supermarketuri, localuri. În general persoane chiar şi de 80 de ani îşi găsesc ceva de făcut, se implică şi sunt acceptate de către societate să fie active. La meciul de baseball la care am fost erau pline tribunele de oameni trecuţi bine de prima tinereţe.

Am vizitat şi biblioteca, dar încă nu am intrat propriuzis în spaţiul de împrumut, pentru că nu am încă numărul de identificare de aici. Dar există un spaţiu de librărie cu cărţi la preţ extrem de redus de unde am plecat cu trei cărţi la doar un dolar.

Aştept începerea şcolii şi a grădiniţei pentru a explora mai mult în materie de magazine, de haine sau alte articole. Deocamdată e destul de dificil să ne aventurăm la aşa ceva cu copiii după noi. În general evităm pentru moment să îi luăm cu noi la cumpărături, Horia fiind într-o perioadă zgomotoasă şi de opoziţie iar în combinaţie cu Dante care îl şicanează cam non-stop nu iese tocmai bine de câte ori mergem pe undeva.