Visand la America

Inca o zi obisnuita de munca. Un pic de ragaz la birou, dupa alergatura zilnica si multimea de telefoane date si primite. Imi trag un pic sufletul, respir adanc in timp ce savurez o cana de ciocolata fierbinte, inchid ochii si …gustul ciocolatei ma duce intr-un vis… american.

America… un cuvant aflat pe buzele tuturor. O destinatie dorita dar si hulita, o destinatie care te atrage ca un magnet dar care te si umple de nelinisti.

Ma las insa purtata de amintiri si ele nu intarzie sa revina in memorie ca si cum a fost ieri. Un zvon, un murmur si apoi o certitudine. Da, studentii romani pot merge in America. Daca nu ai implinit inca 35 de ani poti merge acolo pentru a-i cunoaste pe americani la ei acasa, pentru a intelege ce inseamna de fapt America, atat cat o poti face, desigur, in doar trei luni de zile. Pentru ca atat iti ofera programul Work and Travel: trei luni de munca, de autocunoastere, de maturizare, de aprofundare a limbii engleze, de legare a noi prietenii dar, ca rasplata a efortului depus si sansa de a calatori, de a te bucura de o vacanta de vis Asa se auzea pe buzele tuturor colegilor mei: work and travel si vacante speciale. Nu stiam ce inseamna, ce ne asteapta acolo, dar tineretea si curiozitatea specifice varstei ne impingea sa mergem si sa vedem cu ochii nostri.

Si am mers. Si am vazut. Si am cunoscut. Si am inteles. Am inteles ca in spatele succesului american se ascunde multa munca. Dar si multa motivatie. In spatele visului american se afla un intreg sistem de intretinere a viselor. Am inteles ca acolo daca ai un vis toti oamenii, tot universul si toate imprejurarile se aliniaza pentru ca visul sa ti se implineasca. Dar visul se implineste cu mult efort , cu multa concentrare.

Am inteles acolo ca nu e o rusine sa muncesti orice, ca a-ti rupe pantofii muncind ca si agent de vanzare nu inseamna o munca sub valoarea ta, ca a munci intr-un umil restaurant de la colt de strada nu este sub nivelul tau de pregatire, ba, dimpotriva. Sa muncesti de la o varsta frageda iti ofera o imensa experienta de viata, te pune in fata unor provocari pe care altfel nu le-ai avea. Sa ai pretentia sa termini o facultate si sa ajungi director este o utopie. Acolo cine ajunge sus este intai jos. Un om de succes a facut toate muncile posibile, a trecut prin toate joburile propriei companii.

Dar munca este rasplatita pe masura efortului depus. Optimismul american nu se regaseste doar in filme, zambetele nu sunt din plastic si nici false. Da, pot parea false venind dintr-o tara in care zambetele se vad doar la televizor, in care vanzatoarele dintr-un magazin te intampina de parca te-ar invita sa pleci cat mai repede. Dar zambetele americanilor sunt dobandite in ani si ani de exercitiu, se invata din frageda pruncie si se transmit din generatie in generatie. Politetea oamenilor nu este fabricata. Ea este reala, este fireasca, este ceva ce face parte din natura lor.

E adevarat ca intr-un oras cum este New York te poti simti o biata furnica intr-un imens musuroi. Dar o furnica cu un rol bine stabilit. o furnica ce poate visa maret, ce poate spera sa isi depaseasca conditia . Uneori te simti atata de pierdut si nesemnificativ in fata cladirilor uriase, a prea multor neoane luminoase si reclame galagioase, in fata otelului si sticlei ce se gaseste peste tot.  Incat ti se face dor de arhitectura de acasa, de casutele din lemn de la munte, de o bisericuta micuta de tara.

Sa lucrezi, sa traiesti si sa simti ca in America inseamna sa vii acasa cu un bagaj imens de cunoastere, de abilitati si, mai ales, de noi prietenii legate la varsta la care prieteniile se leaga usor si devin indestructibile.

Da, destinatiile de vis din pozele colorate, din filmele de la televizor, din indragitele seriale, sunt reale. Exista si pot fi atinse, mirosite, cercetate. In jungla orasului (unul din filmele mele de relaxare) american experientele se acumuleaza zi dupa zi iar satisfactiile sunt pe masura muncii.

Sa muncesti intr-un colectiv dinamic, in care oamenii isi stiu foarte bine rolul, in care nimeni nu se face ca munceste pentru ca insusi patronul pune umarul la treaba, fara sa isi ia aere  nejustificate, sa primesti multumire si chiar recompensa la sfarsitul unei zile, sa iti fie apreciate calitatile umane si profesionale la fiecare pas, toate astea se invata acolo.

Iar dupa ce ai muncit si ai invatat, iti aduni o gasca pe placul tau, va luati rucsacul in spate si o porniti spre destinatii de vis intr-o vacanta speciala, parte obligatorie a programului  work and travel  sustinut de agentia CND Turism ce vine cu oferte turistice de nerefuzat. Sa vezi cascada Niagara, despre care ai auzit atatea si despre care ai vazut atatea documentare, sa vizitezi locurile pe care au calcat pasii celebrilor actori pe care ii admiram in filme, sa poti traversa Podul Golden Gate ce leaga orasul San Francisco de orasul Sausalito (pod pentru care am avut intotdeauna o fascinatie deosebita), sunt tot atatea scopuri pe care le poti atinge si pe care, apoi, le poti povesti o viata.  

Sa vizitezi Disney Land, sa ajungi in studiourile in care personajele din desene animate au prins viata cu ani in urma spre a fascina multime de copii din intreaga lume, poate deveni un vis implinit.

Sau poate iti doresti sa iei parte la una din celebrele curse de Formula 1. Orice este posibil pe pamant american.

Pentru ca asta este America: o tara a contrastelor. Dincolo de orasele imense, ce se inalta mai sus  de nori, exista fermele ce se intind pe mii de kilometri, exista orasele minuscule in care toti oamenii se cunosc intre ei, exista caldura umana si interactiune culturala cu toate popoarele lumii.

Exista obiceiuri nesanatoase, exista violenta si droguri, sunt lucruri despre care iti doresti nici macar sa nu stii, dar ele exista la o intindere de mana.

Dar exista oameni dinamici, oameni joviali, avizi de cunoastere, care nu se sfiesc a incepe sa studieze o limba straina la peste 60 de ani, carora nu li se pare deplasat sa isi implineasca visul de o viata de a studia la o anume facultate, sau care, pur si simplu vor mai mult de la viata si nu concep sa nu obtina, oricat de tarziu ar parea pentru ei… de fapt pentru noi.

……………………………..

Cana de ciocolata s-a racit in mainile mele, gustul ciocolatei calde mai dainuie inca la fel cum dainuie amintirile visului meu american. Vis care a prins contur prin cei cativa oameni cu care viata mi-a intersectat cararile, oameni de varste, conceptii si profesii diferite dar, datorita carora imaginea mea despre America este reala, completa, de la sursa cum s-ar spune. Am simtit gustul si atmosfera unei cine luate intr-o familie de americani, am primit doza de optimism si de zambete, de politete si generozitate.

Chiar daca viata nu m-a dus pe acel continent, unde, cu 10 ani in urma, de as fi urmat un alt drum as fi ajuns si as fi devenit probabil astazi un cetatean cu acte in regula, nu regret. Dar imi permit sa visez pentru cei ce vor ajunge acolo. Da, posibilitatea exista iar experienta este cu siguranta ceva unic in viata si merita tot efortul pentru a o obtine. Succes dragii nostri tineri ce veti ajunge pe pamant american! Sa duceti numele tarii noastre cu cinste acolo, in tara aceea mare si atat de mult visata!

Voi la ce visati cand va ganditi la America? 

Pe mine m-a dus la ce ati citit si datorita probei nr. 18 din Super Blog 2013.