Imi plac oamenii!?

Sa vorbesc despre faptul ca imi plac oamenii este ca si cum ar trebui sa spun daca imi place sa traiesc. Oamenii sunt parte din viata, din natura noastra, sunt ceea ce ne inconjoara.

Da, mie imi plac oamenii si fara ei nu as putea fi eu. Cand ale vietii valuri imi dadea bobarnace, cand tentatia ar fi fost sa caut cea mai ascunsa casa in padure unde sa ma refugiez, eu alegeam sa ies printre oameni. Sa ma duc intr-un parc si sa vorbesc cu un batran a carui intelepciune sa imi arate ale vietii taine, sa inteleg ca ce simt eu nu e cea mai mare tragedie din lume.

Sau sa imi sun o prietena si sa iesim, desigur, tot in lume. Sa colindam magazine, sa vorbim cu vanzatoare, sa zambim copiilor.

Sa stai intr-un parc in care sunt multi copii, sa ii urmaresti, sa te prinzi in jocul lor, sa razi cu ei, e cea mai buna terapie impotriva tristetii si a starilor depresive.

Desigur sunt si oameni care nu imi plac. Nu din motive definite, Pur si simplu simt ca nu e o afinitate intre noi, ca nu e chimie, ca ceva nu se potriveste. Iar asta se poate intampla din primele minute de cunoastere, de conversatie. Dar stiu sa ii apreciez meritele, calitatile, imi iau ragaz si rabdare sa descopar si pe acel om daca imprejurarile o cer.

Da, imi plac oamenii pentru mintea lor sclipitoare, pentru ceea ce reprezinta si pentru ceea ce ofera. Chiar si cei care numai sunt in viata mea pentru ca imprejurarile ne-au despartit, au un loc special si rezervat acolo, in inima mea.

Omul reprezinta cea mai complexa forma a creatiei divine. Sau, poate suntem veniti aici pe Pamant de cine stie unde din Univers cu o misiune speciala pe care inca nu am descoperit-o.

Dar da, mie imi plac oamenii.

Puteti descoperi daca si altora le plac sau nu oamenii in tabelul Psi-lunelilor.