Secretul sceptrului reginei

– Regina mea, te scoala!

– Nu zau, dar ce-i atata graba?

– Pai nu zisei ca vrei sa te mariti?

-Sa ma marit? A, da. Ce plictiseala! Sa-mi stric eu linistea si buna stare pentru cine stie ce coate goale ce va veni pe tronul meu imparatesc si sa pretinda ca este rege. Auzi, rege imi trebuie mie. Oricum, iti spun de pe acum, sa stie toata lumea: una e Killer Queen si una va ramane. Domnul ce-mi va sta alaturi va fi un fel de accesoriu, sa nu se creada rege. Si mai ales, sper ca ai retinut, sceptrul imi apartine numai mie. Mana de barbat sa nu-l atinga si nas de femeie sa nu se-apropie de el.

– Am retinut stapana si nu uit. De cand incoronarea s-a petrecut a fost prima sarcina ce am primit-o-n grija. Sunt sfetnic de ani buni aici si stiu prea bine ce e de facut.

– Ani buni? Te rog frumos! Sunt totusi tanara, vezi sa nu uiti. Doar douazeci de primaveri numara prea-nobila-mi persoana. Celelalte sa le tii bine ferecate in camara timpului si anotimpului!

–  Nu te voi dezamagi regina mea si nici nu te voi trada vreodata.

Si au trecut zile si au trecut nopti. Printi si cersetori s-au perindat prin fata reginei fara ca ea sa se hotarasca pe cine sa aleaga pentru a-i sta alaturi o viata. Am zis cersetori? Da, chiar si ei. Regina nu tinea neaparat la sangele albastru si nici nu o interesa vreun pedigree. Avea ea destul din toate ca sa-si mai bata capul. Oricum si-l dorea cat mai umil si mai supus.

Dar cum se-ntampla in povesti, un cavaler frumos poposi intr-o zi la palat. Nu, nu vroia mana reginei. Venise el cu alte treburi pe acolo dar nu stiu cum facu de il vazu regina. Nici un cuvant n-a fost rostit si nici un gest n-a fost facut. Doar un schimb de priviri si gata. Fiori, naduseli, fluturasi, toate o napadira pe Maria-Sa.

– Cine este?

– Nu ii stiu rostul. Dar pare important in felul lui.

– Mda. Cred ca mi s-ar potrivi ca accesoriu.

– Un accesoriu mai de soi regina. Asa si trebuie sa aveti. Cum il abordam insa? Ce ii spunem? Il chemam la palat si-l intrebam de vrea sa se insoare?

– Ai inebunit? Nici nu ma gandesc.

– Am gasit regina. In vremurile de demult femeile supuneau petitorii la probe. In cartea mare a palatului se spune ca strabuna Mariei Voastre avea niste probe imbatabile la care nu oricine facea fata.

– Asa sa fie precum spui. Mana reginei nu se obtine cu usurinta, cu o privire sau cu-n zambet.

S-a dus regina in camarile-i secrete, a scos de-acolo esente doar de ea stiute, combinatii nemaiintalnite de parfumuri si arome, s-a inchis in laboratoare impreuna cu mesteri iscusiti. Ce au combinat, ce au creat, ce au facut doar ei stiu.

Dupa trei zile a iesit regina si a poruncit:

– Toti tinerii din imparatie sunt invitati la o mare petrecere! Nimeni nu are voie sa lipseasca!

Palatul tot era in sarbatoare. Feciori gatiti in straie alese au venit plini de speranta la balul reginei. Un freamat se simtea in aer, aromele si miresmele completau desavarsit muzica ce se auzea din zeci de harpe si viori.

Cand balul a inceput, regina, de pe tronul ei maret, isi cauta din ochi alesul. Da, venise si el, printul acela misterios si indiferent la tot ce era in jur. Nu el venise, nu el dorea mana reginei, ci prietenul sau, un print pe care il vizita.

Au inceput probele. Arome si miresme de ghicit, esarfe ce acopereau ochii, nari frematande in aer spre a prinde fiecare frantura de miros. Denumiri exotice zburau de pe buzele lor,  dezamagiri apareau pe chipurile tinere, ochi in lacrimi si sentimente de neputinta ii insoteau departe de tronul mult ravnit.

Dar probele erau clare: cine reusea sa identifice aromele speciale din flacoanele inmiresmate putea sa aiba mana reginei.

Flacaii plecau unul dupa altul, nereusind sa treaca proba. Si a ramas doar El. Intunecatul si nepasatorul. Nu parea impresionat nici de rochia rosie a reginei, nici de trupul ei sculptural. Privirea ii era atintita asupra sceptrului. Un magnet parca il tragea spre el.

– Tu, cel de colo! Te cheama regina. Esti invitat sa incerci a trece probele.

– Eu? Nu cred. Nu ma intereseaza.

– Esti oaspete in imparatia mea iar regulile eu le fac, tuna glasul reginei.

S-a apropiat sfidator, evitand sa o priveasca in ochi.

Prima sticluta a fost desfacuta si aromele- au zburat in toata incaperea, Intre toate cele florale una era mai altfel, mai subtila.

– Fructe de padure , a spus fara sa clipeasca.

Regina tresari imperceptibil.

A doua sticluta isi dezvalui aromele si-i fu-nmanata ne-ntarziat.

– Celosia este esenta ce se-ascunde-aici. Nici tresarire nici tagada nu s-au vazut in ochii lui intunecati.

Cu calm desavarsit regina apuca sceptrul, il privi lung si apoi facu un gest ce smulse murmure in sala: desfacu minuscula coroana ce era varful diamantului. Pentru ca sceptrul se termina intr-un diamant translucid dar nimeni nu stiuse vreodata ce se ascundea acolo. Era secretul mostenit de regina din generatie in generatie.

Un parfum special, intens dar totusi suav ii invalui pe toti cei prezenti. Mirarea se citea pe orice chip. Murumurele numai conteneau.

– Drag oaspete, ai deosebita onoare sa ghicesti parfumul secretului tuturor femeilor ce au stat pe acest tron regal!

A fost de-ajuns sa-i prinda privirea ca sa inteleaga. El o vroia, el o placea, el o dorea. Simti ca gestul nu i-a fost zadarnic.

Iar el n-a sovait si nu a stat pe ganduri. Cuvintele au zburat cu hotarare de pe frumoasele-i buzele :

– Esenta de praline ascunde sceptrul tau, Regina, iar dragoste ascunde inima mea. Ti-o daruiesc pe toata tie fara sovaire. Sunt parfumier in tara mea si pastrator de secrete voi fi in tara ta de vei voi.

Mastile au cazut, ochii s-au acoperit de gene si de lacrimi, inimile s-au umplut de bucurie.

– Eu, Killer Queen, declam: de azi pe tronul meu un rege va domni! Tu Killer King al meu vei fi si vom domni cat viata vom avea! Regatul s-a imbogatit prin tine iar eu supusa tie ma declar.

Ca sfetnic de regina ce ma aflu, uimit am fost peste masura. Dar bucuria m-a cuprins deplin si va declar ca sarbatoarea seaman n-a avut.  Secretul sceptrului era acum stiut dar regina nu a regretat nici o clipa gestul facut. A invatat ce inseamna doi, ce inseamna iubirea, ce inseamna sa il aiba pe El alaturi. Si totul a fost mai usor. Si-a regasit feminitatea, gingasia, aerul jucaus si senzual. Iar asta a facut-o si mai iubita si mai adorata.

Pentru Coty am scris povestea cu arome, ca parte din colectia de probe pentru SuperBlog. A 17-a proba am trecut-o in frumoasa zi.

Dar pentru ca povestea poarta-n ea si parfum si secret, o trimit cu drag si in Clubul Parfumatelor Condee ce cu drag e  de Mirela gazduit.