Duzina de cuvinte – Misterul din padure
Un miros oribil plutea peste padure, vrajba se instalase intre animale cum nu se mai intamplase din vremea dinozaurilor. Chiar si privighetoarea ajunsese sa cante fals din cauza aerului toxic ce se simtea in aer. Minciuna era la ea acasa de o vreme, comportamentul de fatada ii facea pe locuitori sa numai stie sa deosebeasca binele de rau, fatarnicul de sufletist.
Unii isi mai faceau inca iluzii, credeau ca totul nu era decat o impresie, o stare trecatoare. Dar nu vroiau nici macar ei sa stea prea mult in starea de amagire, nu incercau sa mai cerceteze si sa afle adevarul. Incepand cu marele urs si pana la cel mai mic soricel cu totii se temeau si tremurau de frica. Incercau sa ascunda frica sub masti bine mestesugite insa haosul era pe cale sa se instaleze definitiv in padurea cea verde.
Dar de unde pornise panica animalelor? Ce le facuse sa se comporte atat de bizar? Se pare ca explicatia era totusi simpla: un condur. Un simplu condur uitat sub o arcada de piatra. Fusese pierdut de calatoarea ratacita ce saruta neincetat o poza, ascunsa de intunericul noptii si suspinand neincetat. Zgomotul suspinelor si, mai apoi, mirosul condurului daduse peste cap toata viata linistita a locuitorilor din padure.
Un bursuc mai curios, care mersese la o scoala din satul vecin, si-a facut curaj sa desluseasca intr-o zi cele cateva litere ce pareau scrijelite atat pe condur cat si pe poza pierduta.
Dupa minute bune de concentrare, in incordarea si asteptarea generala a audientei, bursucul a emis cateva litere: F.I.O.N.A si S.H.R.E.K.
Nu se stie din ce misterioase motive de atunci s-a reinstalat linistea in padure, animalele si-au regasit ritmul obisnuit, adevarul a iesit din nou la iveala, vrajba dintre animale a disparut definitiv.
Nu ma intrebati de unde mi-au venit traznaile astea, dar au fost foarte bine venite si bine prilejuite de cele 12 cuvinte ce i-au inspirat, sper ca mai serios, pe cei din tabelul psi.
