Casa cu povesti

Era cel mai drag colt al ei din casa. De fapt al lor.  Era coltul care atragea atentia celor care le treceau pragul, desi nu erau intotdeauna dispusi sa il arate. Mai ales nu oricui. Coltul acela avea o poveste, o istorie, era incarcat cu o energie speciala. Era locul in care cafeaua avea aroma celei savurate intr-un colt de Paris, gustarile de amiaza aveau savoarea maslinelor de pe meleaguri spaniole, vinul avea arome speciale iar paharele aveau clinchet de sarbatoare in orice zi.

tablou-litografie-3301-3f31d1-1-300x300x0

In coltul lor special culorile se impleteau armonios, ca intr-un neobisnuit apus de soare, sau intr-un rasarit pa malul marii. Puteau sa isi inchipuie ca sunt oriunde isi doreau. Orice colt de lume era la o intindere de brat distanta.

tablou-tablouri-0731-1-155x155x0

Dar nimeni nu stia povestea mai bine decat ei. Spatiul acela era poveste in poveste in poveste. Pentru ca ei fusesera in locul in care povestile prind viata, in locul in care povestile pleaca in lume. Au fost acolo unde povestile sunt frumos conturate, cu grija alese si materializate, cu atentie ambalate si expediate spre a bucura oameni iubitori de frumos si eleganta.

Cu ani in urma ajunsesera din intamplare acolo. O intamplare stranie, de noapte de poveste.  Zapada ii inconjura din toate partile, stazile erau acoperite fara sa se mai vada vreo urma de drum, potecile erau toate la fel. Era sarbatoarea Craciunului si casele erau luminate feeric, brazii erau impodobiti iar cadourile asteptau cuminti sa bucure copii si adulti deopotriva.

Doar ei ratacisera drumul, ratacisera pasii. Mergeau stingheri unul de altul, fara sa stie sau se le pese incotro, catre ce si de ce. Simteau ca ceea ce ii unise odata acum nu isi mai avea rostul, simteau ca poteci diferite li se deschideau pe calea vietii. Nu stiau nici ei de ce, nu intelegeau ce se intamplase, ce ii racise. Poate iarna le patrunsese in inima si in suflete.  Erau tacuti, gata sa se desparta si totusi nehotarati in a face pasi in directii diferite. Simteau ca sunt ca intr-o joaca de copii transformati brusc in adulti.

Deodata insa in fata lor aparu ca de niciunde o fetita ce strangea in brate un pui de catel . Plangea si  parea dezorientata. S-au grabit sa o aline, sa o intrebe ce e cu ea, ce s-a intamplat. Dupa minute bune de lacrimi, suspine si vorbe amestecate, au inteles ca micuta se ratacise. Iesise un pic afara de la petrecerea familiei, gandindu-se sa il plimbe pe micutul ei prieten cu blana. Acesta insa o luase la fuga iar ea, urmarindu-l , ratacise drumul inapoi.

Cu calm, cu tact, cu multa rabdare, cei doi si-au unit fortele si mintile pentru a intelege si a pune cap la cap toate informatiile. El a luat-o pe micuta in brate, ea a cuprins in graba catelul care tremura deja de frig, si au pornit sa caute locul din care micuta plecase.

Au mers cateva stazi incercand sa inteleaga si sa urmeze intocmai instructiunile fetitei. Case frumos luminate si oameni fericiti erau peste tot asa ca era greu sa inteleaga care din ele ar putea fi. Fetita le vorbea insa de o casa speciala, o casa cu povesti si lucruri frumoase. Credeau ca poate locuieste langa un magazin de jucarii. Dar ea spunea ceva si de niste bijuterii, corabii frumoase, globuri fermecate. Ba chiar si despre niste picturi era vorba.  Pur si simplu nimic din ce stiau ei ca ar fi pe acolo nu le dadea vreun indiciu.

Au mai ratacit o vreme pe stazi, devenind din ce in ce mai nelinistiti, privind micuta care era gata sa adoarma in bratele lui calde. Sentimente de tandrete si de duiosie incepeau sa le incalzeasca inimile. Privirile le straluceau altfel cand ochii li se intalneau. Simteau ca au o misiune importanta de indeplinit si erau siguri ca vor reusi sa o implineasca cu succes. Tresareau la gandul reusitei.

tablou-litografie-3289-555fd2-1-300x300x0

Deodata au vazut-o. Nu aveau cum sa greseasca. Era acolo. O casa cu totul altfel decat vazusera vreodata.  Jocul special de lumini, vitrinele mari in care regasira dintr-o privire obiectele de care micuta le vorbise, luxul care se simtea parca emanand din  acel decor extrem de frumos, toate le spuneau ca au ajuns acolo unde trebuiau sa ajunga.

images (25)

In usa, o doamna tanara privea ingrijorata de-a lungul stazii catre doi barbati ce se indreptau spre ea.  Eleganta ei se vedea de la prima privire, chiar si demnitatea cu care isi ascundea nelinistea si ingrijorarea tradau femeia rafinata si deosebita care era.

S-au grabit sa ajunga la ea spre a-i sterge ingrijorarea de pe chip si lacrimile din ochi. El i-a depus micuta comoara in brate cu grija, sa nu ii tulbure somnul in care cazuse rapusa de cateva minute bune. Schimbul de priviri dintre ei nu avea nevoie de vorbe.  Cei doi barbati s-au apropiat si le-au strans calduros mainile.

Invitatia in casa a venit aproape de la sine, fara insistente si fara false refuzuri. Au patruns, fara sa stie ce ii asteapta inauntru, cu incredere dar si cu o mare curiozitate. Erau intrigati si totodata placut surprinsi de tot ceea ce vedeau.

Celor trei oameni mari li s-au alaturat imediat inca o doamna si un baietel ceva mai mare decat fetita. Cu totii i-au inconjurat pe oaspetii neasteptati dar atat de bine veniti. Le-au strans mainile, le-au multumit din suflet, le-au povestit ingrijorarea lor dar totodata increderea in minunile Craciunului. Erau convinsi ca fetita nu putea ajunge departe si ca un inger  o va aduce inapoi.

Ingerul le calauzise, poate, pasii si tot el era cel care le incalzea acum inimile.

S-au asezat cu totii la masa, in apropierea bradului stralucitor. La intrebarile lor mute raspunsurile au inceput sa vina usor, ca intr-o poveste. Pentru ca despre povesti era vorba. Despre minuni, despre oameni, despre aniversari, despre bucurii si recunostinte, despre multumiri si amintiri. Acei oameni erau creatori de lucruri frumoase purtatoare de mesaje speciale.  Din casa lor plecau in lume cadouri de lux, cadouri deosebite, bijuterii frumos slefuite, tablouri pretioase sau misterioase cutii de bijutarii. Nici un cadou nu era trimis la intamplare, nu era ales aleatoriu. Sa stii sa alegi cadoul potrivit, sa stii sa afli pasiunea si sufletul omului caruia ii daruiesti, sa daruiesti din inima si cu drag, toate acestea necesita cunoastere si bun gust. Astfel, au inteles ei ca membrii acelei familii minunate se puteau numi  “consilieri ai bunului gust”.

Au aflat ca aceste lucruri se intamplau cu succes de peste 20 de ani, ca erau in continua cautare a noului, incercand sa imgineze cadouri pentru toata lumea, indiferent de pret dar nefacand nici un compromis in ceea ce priveste calitatea. Erau renumiti chiar si in lumea virtuala sub denumirea de LuxuryGifts. ro.  Au inteles atunci cum de puteau ajunge usor si repede  darurile, oriunde  era nevoie de ele.

Toate acestea se reflectau si in casa lor, in tot ce ii inconjura. Tacamuri elegante, decoratiuni de masa rafinate, vesela din portelanurile si cristalurile cele mai fine. Un pian  se auzea discret in fundal, facand atmosfera Craciunului ca de basm.

Masa a fost imbelsugata si rafinata, discutiile s-au legat cu usurinta si fara poticniri, bucurandu-se sa descopere ca au multe puncte comune cu gazdele, dar redescoperindu-si puncte si pasiuni comune chiar intre ei. Privirile li s-au intalnit de multe ori in seara aceea, zambetele au inceput sa infloreasca pe buzele lor. La inceput timide, apoi din ce in ce mai indraznete. Inimile parca li se incalzeau de o noua dragoste, amintirile incepeau sa ii copleseasca si sa revina puternice in sufletele lor.

Oamenii aceia minunati, fericiti si bucurosi ca o intamplare ce putea fi trista se transformase intr-un minunat prilej de a-i cunoaste, i-au inconjurat cu caldura, i-au ascultat cu drag. Se vedea ca simtisera cum stateau lucrurile si sperau ca cei doi sa isi regasesca drumul unul spre inima celuilalt.

Au plecat de acolo mana in mana, cu ochii sclipind de fericire si de bucurie, cu bratele incarcate de daruri si inimile pline de povesti.

De atunci, in fiecare an de Craciun, obisnuiau sa isi faca cadou cate un tablou minunat ce pornea din casa cu povesti direct catre inimile lor. Astfel luase nastere coltul special al casei lor. An dupa an dragostea lor se imbogatea si reinvia, mai puternica si mai plina de culoare decat fusese vreodata.

Poveste scrisa pentru proba 12 din concursul SuperBlog 2013.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.