Spiritul Craciunului

Pe Diva a început maratonul de filme cu tematica de Crăciun. În fiecare an îmi spun să ma uit la ele dar nu prea reușeam. Anul acesta a început mult mai devreme și, cum sunt mult mai statică datorită lui Horia, probabil că mă voi bucura din plin de naivitatea, dulceagaria si mesajul acestor firme.

În magazine deja au fost amenajate rafturile cu decorațiuni și produse specifice, rosul si verdele devine predominant, auriul si argintiul încep să investească atmosfera.

Deși nu cred că trebuie să fie o sărbătoare anume pentru ca noi, oamenii, să fim mai buni si mai atenți unii cu alții, poate că acest lucru ajută intr-o oarecare măsură.

Ceea ce mă frământă însă zilele astea este treaba cu Moș Crăciun și copiii. Mereu în conversațiile mele cu Dante ii reamintesc faptul că nu îl mințim niciodată și că trebuie să aibă încredere în noi.

Când vine vorba despre Moș Crăciun însă nu de puține ori simt ca ceva nu facem bine prin perpetuarea obiceiului de a pune cadouri sub brad, pe ascuns. De când era mic mi-a plăcut surpriza si bucuria din ochii lui când descoperea cadourile sub brad, am simtit si eu emotia acelei descoperiri de parca primeam si eu acele cadouri.

De altfel în fiecare an am avut grijă să așez sub brad si cadouri pentru noi, părinții. Mi s-a părut că așa este echitabil.

De anul trecut am senzația că Dante știe cum stau lucrurile si ca accepta jocul de dragul nostru și al cadourilor, deși acum a crescut și nu vrea decât  lego sau cărți.

Cred totuși că răspunsul pentru dilema mea va veni tot de la el și de la felul în care va pune problema vis-a-vis de fratele mai mic.

Oricum ar fi, spiritul Crăciunului cred că trebuie să dăinuiască si dincolo de Moș Crăciun.