Duzina de cuvinte – Ganduri catre mine insami
Azi deschid prelegerea catre mine insami. Imi caut subiect si predicat spre a forma intregul menit sa-mi schimbe soarta ce, zice-se, e-n propriile mele maini.
O fi, n-o fi, ce-o fi predestinat s-o implini. Dar ce e sufletul meu predispus sa faca eu vreau sa fac precis, fara tagada. E lupta multa ce precede o asa decizie-nteleapta. Porniri mai fura dar tot in poticniri se terminara.
Imi e confortul precursor desi nu-l vreau. Imi e usorul sentiment predominant. Dar astazi gata, am deschis o poarta. Si ca o precupeata manecile mi le-am suflecat. Cu soarta si cu mine insami am pornit razboi.
Cu un prelung oftat eu gandurile toate le adun. Le fac manunchi, le risipesc si iar le fac gramada. Cand din a timpului clepsidra nisipul s-a prelins pe-o parte , stiind ca nu-i poti curgerea opri incerci s-o faci mai lina, mai placuta, spre-a ti fi cealalta jumatate in confort. Nu e usor, sunt mori de vant in drum, sunt stanci sau bolovani mai mici. Ii ocolesti, ii sari, te iei la tranta, dar nu renunti din drumu-ti orice-ar fi. Eu azi si stanci si bolovani le-am declarat razboi si m-am decis: portar in poarta propriului destin voi fi. In fiecare meci cu soarta la preluare eu voi sta, nu voi lasa pe nimeni loviturile sa le opreasca. De ce-i mai greu nu m-oi feri caci lupta face parte din spectacol. Iar dupa cum poetul ne zicea: ” O lupta-i viata, deci te lupta, cu dragoste si dor de ea”.
Inchei aici prelegerea cu mine insami. Nu e prea lunga da-i cuprinzatoare. De altora foloase le-o aduce, un semn ii rog sa-mi lase aici, spre marturie.
Cu pre(a)maritele cuvinte si altii s-au jucat in club la psi. Sa ii cititi dati fuga si vedeti invataminte de puteti sa trageti. Sau poate-un zambet. Ca e totusi weekend :).
