Anotimpurile – cu Maria Mirabela
Nostalgie de primavara? Timpul care alearga ca nebunul si pe care uneori as vrea sa îl tin în loc? Nu stiu din ce cotlon de minte a rasarit amintirea acestui film dar azi m-am delectat împreuna cu Dante privindu-l. E prima data când i-l arat si nu stiam la ce reactie sa ma astept.
Câta diferenta între viteza cu care se deruleaza desenele animate din ziua de azi. Sau filmele. Câta diferenta între imaginile computerizate de azi si candoarea imaginilor de alta data…
Uneori ne face bine sa întoarcem cheia timpului, sa îi punem galosi de pâsla si sa pasim în liniste, fara graba si fara gândul la alte îndatoriri. Ce simple pareau lucrurile alta data… su poate chiar erau mai simple… Ce simpla era curgerea timpului. Iar anotimpurile parca aveau si ele un rost. Le simteam curgerea lenta si fireasca.
Nu va e dor de Maria Mirabela?
