Combatem astenia de primavara

A venit primavara, a iesit mult doritul soare, copacii au înverzit, ba chiar au înflorit. Zilele sunt mai lungi si dorinta de a sta mai mult pe afara este de nestavilit.

Paradoxal totusi unii dintre noi sufera de astenie de primavara. Da, spun unii dintre noi pentru ca si eu ma numar printre acesti unii. Mereu uit, când vine primavara, de paradoxul asta. An de an sper ca nu ma va cuprinde si pe mine, ca ma va ierta. Dar nu, ea se încapatâneaza an de an sa semneze condica în calendarul vietii mele. Ca si cum ar spune: ” ce primavara este asta fara putina astenie?”. Întâi ma ia cu somn. Apoi ma nauceste de nu stiu ce mi se întâmpla. În câteva zile ma lamuresc. Îmi amintesc de ea, nesuferita. Bine, ma mai ajuta si media care vorbeste despre astenie de parca ar fi cine stie ce vedeta. Cred ca si daca nu ai suferi de ea tot ti s-ar parea ca parca te cuprinde si pe tine.

Desigur, informatiile media nu vin si fara solutii. Ni se prezinta în primul rând cauza asteniei. Ba ca nu mâncam destule fructe si legume, ba ca ne este corpul demineralizat si devitaminizat. Ba ca este influenta lunii cea care ne face sa numai stim ce e cu noi. Ba ca e schimbarea prea brusca de temperatura.

La capitolul solutii e si aici o întreaga poveste. Se începe desigur cu schimbarea modului de alimentatie: mai multe fructe, mai multe legume. Dam fuga în piata sa ne umplem sacosele cu salate, ridichi, ceapa verde. Si da-i si rontaie. Degeaba. Parca nu s-a schimbat mare lucru. Sau poate s-a schimbat dar nu prea mult.

Ne uitam afara, ne uitam în garderoba si ne vine o idee: înnoirea garderobei poate fi o solutie. Poate daca dam o raita prin magazine. Poate daca ne reînnoim stocul de camasi dama sau ne cumpparam o pereche noua de pantofi casual … Ei, parca începe sa se schimbe ceva, nu? Am încercat si eu solutia asta si  a dat rezultate. Nu fara stres si nervi, desigur. Pentru ca, din pacate, eu sunt între numere cu încaltamintea si producatorii numai umbla cu jumatati de masura. Am probat timp de doua ore multime de pantofi de toate culorile si modelele. Degeaba. În final m-am ales cu o pereche de balerini dama. Buni si aia. Acum îi privesc si simt cum astenia în sfarsit parca s-a hotarât sa îsi vada de drum.

Bye Bye! Ne vedem la anul… sau poate nu. Vezi cum faci sa ratacesti drumul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.