Reflexii de duminica – Hope
Zi de relaxare. Ca orice duminica. Un pic obosita dupa petrecerea de aseara. A fost ok, o iesire din cotidian, reîntâlnire cu vechi cunostinte, muzica (veche), un pic de dans la sentiment cu consortul. Mult fum desi erau putini fumatori. nu stiu ce pun astia în tigari în ultima vreme ca parca nici mahoarca de acum ceva ani nu mirosea si nu se insinua în haine si par în halul asta. Ba dimpotriva, era chiar agreabil mirosul de tutun.
În fine. Astea sunt mici neajunsuri ale iesirii la o masa în oras, ale unei petreceri. Discutiile între meseni au dat sarea si piperul serii. Unul din subiecte a fost, desigur, si criza, prezentul si viitorul care ne asteapta pe toti. De multe ori cred despre mine ca gândesc prea mult si în culori nu tocmai roz despre viitorul ce ni se arata incert. Am vazut însa pe mai multe bloguri abordat subiectul acesta, al veniturilor actuale si asigurarea pentru viitor.
Da, poate ca acum, în aceasta perioada, multi suntem orientati mai mult pe câstigurile de moment, ne multumim cu ceea ce punem pe masa, cu satisfactia unei scurte vacante, cu bucuriile simple pe care ni le ofera viata. În aceasta idee, a câstiga bani din blog reprezinta o suplimentare a acestor venituri de zi cu zi. desigur, dintre prietenii meu sunt destui care stiu ca eu fac si acest lucru si nu mi s-a întâmplat sa se uite cineva ciudat la mine, ba dimpotriva, am primit numai încurajari. Le explic si eu în termeni pe care îi pot întelege cei care nu se ocupa cu asa ceva, ca doar nu o sa ma apuc sa le explic despre îmbunatatirea seo by e-advertising :).
Ideea este ca, desi aceasta munca probabil nu îmi va asigura mie batrânetea sau pensia, pentru moment, pe lânga celelalte activitati pe care le mai fac, bloggingul este o sursa de venit. Modest deocamdata dar am si o tinta. Pe care o voi dezvalui cu alta ocazie. Am doar un indiciu referitor la asta si acesta este: din online în offline :). În plus, eu cred ca se poate creste si în acest domeniu, ca în multe altele, cu rabdare, perseverenta si seriozitate. Iar mie îmi place si am nevoie sa fiu stapâna pe timpul meu pentru a-mi ramâne destul disponibil sa ma pot ocupa de Dante asa cum simt eu sa o fac.
Cât despre viitor: vom trai si vom vedea. Speranta înca este cu noi.
