Proiect de lege fara sanse de aplicare

Zilele astea mi-am amintit de o postare scrisa în vara trecuta, tot pe vremea caiselor ce au colorat si acum  în galben bucataria mea albastra. Auriul lor ma bucura, deopotriva cu ceva sentimente coplesitoare. Privesc minunile aurii, calculez kilograme, scotocesc dupa borcane. numar minutele si deodata ma apuca o pofta de altceva.

De acel ceva pe care nu îl mai gasesc de o vreme. De acele clipe doar eu cu mine însami. Nu, nu pentru a nu face nimic. Ci pentru a face toate acele mii de lucruri pe care doar eu le stiu, pe care le am în gând si care au ramas tot la stadiul de proiect.

Totusi vacanta asta ma gaseste cu moralul ridicat, cu activitati diverse si toate frumoase. Sunt zilnic înconjurata de glasuri de copii, ne trezim cu bucurie în zori (mai devreme chiar decât o faceam când mergeam la gradinita). Initiativa Bibliotecii Judetene din Braila cu al ei Club de Vacanta atrage ca un magnet piticii orasului. Activitati care mai de care mai atractive, copii dornici de a cunoaste, de a afla, de a lega prietenii. Mamici, bunici, agitatie. Îmi port pasii spre acel colt de oras mâna în mâna cu Dante si ziua parca zboara.

Încropesc prânzuri de vara, usoare, din bogatia naturii. Am renuntat o vreme la carne toata familia si ne e tare bine asa. Ne felicitam reciproc pentru vointa si ne încurajam sa mergem mai departe. Dar asta înseamna un pic mai multa imaginatie pusa la treaba, asocieri de gusturi si arome, mai mult timp petrecut in bucatarie pentru a gati tot timpul proaspat si gustos. Dar rezultatele combinatiilor imaginate de noi merita efortul.

Seara ne gaseste în parc, cu o carte în mâna sau mingea la picior. Nici nu apucam sa respiram bine, sa ne tragem sufletul ca ziua s-a încheiat. Cu pleoape grele spalam praful adunat de pe aleile parcurilor, cu un ultim efort de vointa luam o cina usoara si pâna sa ne dam seama somnul ne cheama la desfatare si uitare.

Si totusi zilele trecute am tânjit dupa un concediu. Si m-am gândit ca ar trebui sa se faca o lege prin care si noi, mamele cu normele întreaga, cu sau fara job remunerat oficial, sa ne luam un concediu. Concediu de mamiceala, de gospodareala, de gândit, de calculat bugete, de facut planuri.

Un concediu undeva într-o liniste deplina, poate cu câteva filme preferate de vizionat (neaparat cu mult umor si amor siropos), cu rasfat de dimineata pâna seara care sa includa musai si un scaun masaj din care sa te ridici doar pentru a merge la masa. Sa simti ca plutesti, ca te desprinzi de pamânt, de…. sa te mistuie dorul de cei dragi si dupa trei zile de trândaveala sa ti se faca dor de o chiuveta plina de vase, de un tipat de copil, de o rugaminte fierbinte a sotului sa… îi faci si lui un ceai pentru ca din misterioase motive el pur si simplu nu poate… si uite asa visul se destrama si zâmbesc gândind la un proiect de lege imposibil de aplicat.

Cum sa poti sta departe de asa ceva?