O poveste cu flori

„Cu acest articol particip la concursul organizat de Litere Stacojii, sponsorizat de Soap Bazar, magazinul online care comercializeaza sapunuri naturale ?i produse de îngrijire a pielii 100% naturale.”

…………………………

– A fost odata ca niciodata o floare.

– Mama, de ce toate povestile încep cu a fost odata?

– Pentru ca tot ce s-a întâmplat deja devine “a fost odata”.

– Aha. Acum am înteles.

– Cum spuneam, a fost odata o floare. Mare, frumoasa si galbena. Era ca o regina.

– Nuuu, ca o printesa.

– Bine, fie , ca o printesa. Ai dreptate. Printesele sunt mai delicate si asteapta întotdeauna petitori. La fel ca printesa noastra floare. Visa la un Fat Frumos cum altul nu s-a mai vazut. Nici unul din cei ce venisera sa îi ceara mâna …

– Mama, stai putin, ca florile nu au mâini. Cum adica sa îi ceara mâna?

– Offf,  pai atunci când s-a întâmplat povestea noastra floarea era de fapt printesa. Asa am stabilit.  Cum spuneam, nici un print nu era pe placul printesei noastre. Pâna când într-o zi floarea noastra a simtit un miros deosebit. Un miros cum numai simtise vreodata. Nu stia de unde vine si nimeni nu stia sa îi spuna. Pâna când… A aparut printul cel mult visat. Era calare pe un cal alb, numai spume. Avea o armura dintr-o tesatura speciala, de culoare maron. A îngenunchiat în fata printesei si i-a spus:

– Am batut cale lunga pâna la tine frumoasa mea. Am auzit despre frumusetea ta deosebita tocmai acolo, departe, în tinuturile din care vin eu. Am venit sa îti cer mâna si sa te rog sa te însotesti cu mine.

A clipit printesa de câteva ori intmidata de frumusetea printului, de pielea sa alba ca spuma laptelui dar mai ales cucerita de mirosul sau irezistibil si i-a raspuns:

– Bine ai venit print al viselor mele. Mâna mea este a ta împreuna cu inima si împaratia.

– Mama, dar unde este personajul negativ?

– Da, ai dreptate. Nu avem personaj negativ în povestea noastra. Hm… Ia sa vedem noi. Uite, floarea asta pufoasa spunem ca este Vrajitoarea Zburlita care nu era de acord cu unirea celor doi. Atunci s-a închis în laboratorul ei secret si a facut o vraja astfel încât cei doi sa se transforme pe data. Pe frumoasa printesa a transformat-o într-o floare cu petale galbene iar pe frumosul print într-o nuca cu un miez alb ca laptele la care însa se poate ajunge cu greu, dupa ce armura tare si paroasa, întocmai ca haina cu care era îmbracat printul, va fi sparta. Cu alte cuvinte ea a devenit Floarea Soarelui iar printul a devenit o Nuca de Cocos.

– Mama, hai sa îi aducem totusi împreuna în poveste.

– Bine. Uite cum facem: ani la rând au stat despartiti cei doi. Floarea Soarelui privea mereu catre soare, stiind ca iubitul ei se gaseste în acele tinuturi mereu scaldate de soare. Iar printul se lasa cu greutate la pamânt rostogolindu-se de fiecare data cu speranta ca poate va ajunge la frumoasa lui mireasa. Asta pâna într-o zi când o Zâna Buna i-a luat pe cei doi împreuna si i-a unit cu ajutorul unei formule magice într-un sapun  minunat.

– Sapun mama? Dar ce, sapunul e facut din plante? Doar nu este ceai.

– Sigur ca este facut din plante. Printre ingredinetele sapunurilor naturale se regasesc si plantele. Astfel sapunul este placut si folositor pielii noastre.  Ia Zâna Buna se numeste Sapunareasa.

– Atunci mai bine faceam un sapun cu florile astea de câmp pe care le-am adunat noi.

– Lasa ca facem alta data sapun. Astazi am facut o coronita de flori, asa cum ti-ai dorit tu.

– Da, e bine si asa. A iesit o poveste frumoasa. Multumesc mama pentru coronita si pentru poveste!

– Cu placere dragule!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.