Jurnal de eu XII

Astazi, 1 spre 2 august, m-am trezit cu greu si cu planuri marete. Mai mult planurile au ramas, ca actiunea deocamdata a ramas tot în stadiul de plan. Mare parte din ea. E vara, e soare, e bine ca sa zic asa.

Tot astazi s-a încheiat si concursul meu cu scoici si sunt bucuroasa de felul în care a decurs si de multimea de lucrari frumoase ce au participat.

Afara e noapte si racoare, se aud doar greierii cum târâie cuminti de parca ar fi sub geamul meu. Dar oare pot urca greierii pâna la etajul 7 unde sunt eu cocotata?

În casa e liniste si se aude doar torsul linistit al ventilatorului ce îmi tine laptopul în viata pe timp de vara.

Astazi am mai învatat câte ceva despre oameni, am înteles ca entuziasmul singur nu poate tine loc de experienta si ca, doar cu dorinta, nu poti muta muntii din loc. Sper însa ca ajuta acestea toate si ca, unite cu actiunea si perseverenta, pot face ca lucrurile sa se miste frumos în directia visata.

Am constatat ca nu îmi mai e teama sa gândesc mare, sa am obiective îndraznete, sa ma arunc în lupta cu capul înainte, pastrându-mi totusi doza de siguranta si încercând sa diminuez  riscurile actiunilor întreprinse. Desi uneori îmi spun ca nu am prea multe de pierdut, ba dimpotriva, din orice actiune ai de câstigat ceva.

Am mai constatat ca atunci când pornesc pe mai multe drumuri ma paraseste energia si inspiratia, iar planificare si organizarea în ordinea prioritatilor trebuie sa îmi fie în continuare prieteni de nadejde.

Dar m-am bucurat si de doua vesti bune: tricourile pictate de la Silvings au pornit spre mine (unul pentru Dante si unul pentru mine) si abia astept sa vi le arat si voua; o fata cu la fel de mult entuziasm ca si mine si la fel de deschisa s-a oferit sa îmi întinda o mâna de ajutor pentru actiunea ce vreau sa o intreprind.

Sa organizezi un eveniment pentru copii, mai precis un carnaval, pare frumos si usor. Dar, cu cât înaintez mai mult cu actiunea, cu atât îmi dau seama ca este exact pe dos: provocator si anevoios.

Acum înteleg, o data în plus, de ce este gresit sa spui: a, si eu puteam sa fac asta. Ce usor pare totul de pe margine…

Ma bucur însa de prezenta lui Dante dupa trei zile de absenta. M-am bucurat sa vad cu câta tandrete si gingasie si-a regasit pisicuta, desi la curte a avut parte de o multime de pisici. E clar, Freya nu este pentru el doar o pisica. Este parte din familie si asa trebuie sa fie.

Si apropo de pisicuta, nu stiu a voastra ce manânca dar a noastra nu e mofturoasa deloc. Manânca chiar si hrana vegetala, fara carne: mâncare de cartofi, de linte, ciuperci, dovlecei, ba chiar si la vinete poftea astazi.  În rest se bucura de pestele pe care îl gatesc eu, de oua si brânza. Pentru cazul în care se va face mofturoasa sau voi ramâne în pana de idei, am intrat sa arunc un ochi pe un petshop online (da, exista si pentru animale magazine online cu tot dichisul). Am constatat ca pe www.petpal.ro poti gasi de toate pentru orice animalut ai prin gospodarie. Pentru ca totusi pisicuta nu e mofturoasa m-am uitat mai cu atentie la produsele pentru pesti. Da, am si pesti in dotare si tot in sarcina mea sunt sa îi hranesc si sa le fac curat. Dar nu ma plâng. Nuuu :).

Închei saptamâna cu un moral ridicat, cu multumirea tuturor celor ce mi-au mai dat un dram de încredere în mine, cu bucuria ca joaca mea de selfieul a prins pe FB si cu cateva premii câstigate.

Tuturor va doresc un weekend însorit si frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.