INTELigentul Rainbow
“Azi e roz, e cafea verde cu scortisoara, mic dejun cu seminte si iaurt, prânzul cu salata bogata în fier si ciuperci. Ai nevoie de proteina si energie pentru efortul pe care îl vei depune la sala de fitness. Sa scoti rochia de la spalatorie pentru cina din seara asta pe care o vei avea cu prietenele! Fara alcool la cina, ficatul tau e în perioada în care nu îl tolereaza. Peste doua zile vei putea sa bei un pahar de vin alb. Citatul zilei: Nimic nu este mai pretios decât o atitudine pozitiva. Zâmbeste! Esti frumoasa, puternica, hotarâta.”
Ma ridic zâmbind din pat si merg la baie, dupa ce am trecut prin bucatarie si am dat comanda: cafea cu scortisoara, iaurt cu seminte. Stiu ca pâna ies din baie micul dejun este gata iar cafeaua aburinda ma asteapta în ceasca. Astazi, în 2020 e ceva normal sa se întâmple asta. Ma îndrept spre sifonier si îmi aleg pantalonii roz electric pe care îi asortez la o bluzita roz pal. Un sirag de margele din perle roz îmi întregesc tinuta. Nici nu ma gândesc ca voi iesi în evidenta sau voi fi iesita din comun. Privesc ziua de afara si vad cât e de mohorâta. Sunt convinsa ca toate colegele de birou vor fi îmbracate în roz. Nimic anormal. Doar toate avem în dotare acea mica constiinta electronica ce ne îndruma în viata de zi cu zi. Iar norul de afara cere o culoare care sa compenseze si sa ne dea o stare de spirit pozitiva.
Uneori îmi amintesc cum era înainte sa descoperim minunea în acel magazin online. Emotiile ne controlau la tot pasul. În special cele negative. De multe ori furia si frustrarea îsi faceau de cap iar atmosfera din birou era absolut insuportabila. Daca urmau termene limita de predat lucrarile atunci era ceva de nedescris. Munceam peste program, nu ne hraneam corespunzator, relaxarea si bucuria deveneau doar cuvinte de dictionar. Sefii erau cel mai greu de suportat dar era si de înteles: responsabilitatea cadea pe umerii lor. Întelegerea însa nu era un senitment des întâlnit. Ca multe alte sentimente pozitive de altfel.
Zilnic mergeam pe strada si simteam ca am un detector de sentimente: uite, femeia aceea, e coplesita de vina, uite barbatul acela , e plin de resentimente. Erau ca o povara pe care oamenii o duceau în spinare zi dupa zi. Unii mergeau la psiholog sau urmau tot felul de terapii pentru a-si regasi echilibrul, cheful de viata, motivatia. Chiar si eu începusem sa fac asta. Parea ca este o moda sa mergi la psiholog pentru a reînvata sa traiesti, sa te bucuri ca esti viu, sa afli ce-ti doresti cu adevarat. Oamenii nu îsi mai lasau ragaz de a fi ei cu ei însisi. Pretextau ca nu au timp dar era ca un fel de frica de a privi catre ei, în interiorul propriei minti.
Cred ca nu voi putea uita vreodata ziua aceea în care am exclamat, spargând linsitea din birou: “vedeti aici!!”. Aproape ca am tipat de entuziasm si încântare. Colegele s-au apropiat si nu au priceput ce ma facuse asa fericita dintr-o data. Era un fel de casca de motociclist ce purta pe ea toate culorile curcubeului. Mirarea lor a venit din faptul ca se vindea la categoria oferte hard disk-uri ceea ce la început ma mirase si pe mine. Dar am înteles: exact asta era: un hard extern pentru fiecare din noi, un hard care sa faca ordine în haosul functionarii noastre de zi cu zi. Hardul nostru propriu era plin dar, din pacate, nu în totalitate cu amintiri, trairi, sentimente sau idei utile. Era mult balast, era mult haos ce se cerea ordonat.
Exact asta facea micul Rainbow: ordine. Ordine în gânduri, ordine în actiuni, ordine în manifestari. La început simteam ca îmi controleaza viata. Simteam ca îmi spunea ce sa fac si ce sa gândesc desi eu îmi doream sa fiu nefericita, sa ma simt furioasa sau nervoasa. Asta pentru ca asa credeam eu ca este normalitatea. Ma obisnuisem asa.
Cu timpul am înteles ca nu este asta. Este ca un filtru care îmi arata doua drumuri de urmat. Nu eram obligata sa merg pe un drum sau altul. Puteam alege. Asa puteau face toti cei ce îl achizitionasera. Dar au simtit diferenta. Iar gadgetul s-a îmbunatatit din ce în ce mai mult, s-a perfectionat si a devenit din ce în ce mai util si mai bun, nu a ramas doar o INTELigenta artificiala, ci s-a contopit cu propria noastra constiita. Detine o baza de date imensa, pot accesa conectându-l la calculator o imensitate de biblioteci virtuale, o imensitate de citate sau de biografii, sortate în functie de ceea ce simt si îmi este de folos în momentul respectiv. Multitudinea de informatii existente în lumea asta se ordoneaza si aseaza, aparându-mi în fata doar acelea de care am cu adevarat nevoie.
Mai buna a devenit si lumea din jurul meu Oamenii au reînvatat sa se bucure, au devenit mai sanatosi, mai toleranti. Zâmbetele nu mai sunt doar o obligatie, sunt cu adevarat simtite, traite. Pentru ca oamenii au început din nou sa aiba inima. Nu doar creierul este cel care ne dicteaza ce sa facem ci si inima. Creativitatea, inspiratia, iubirea, pasiunea, entuziasmul – toate acestea au iesit la iveala dând nastere unei lumi noi, asa cum visam în copilarie.
Poate ca este doar un fel de hard disk extern, poate ca este doar o mâna de fire si de circuite integrate, poate ca pare o inteligenta artificiala. Dar mie îmi place sa cred ca între mine si aceasta mica constiinta este o legatura mult mai puternica. Sunt zile în care nici nu e nevoie sa îmi pun casca pe cap pentru a sti sa îmi dozez sentimentele, pentru a ma hrani sanatos, pentru a respecta programul de relaxare sau somn. Dar când trec prea multe zile ma pierd în haosul de sentimente si în multimea de actiuni pe care as vrea sa le fac fara sa am un plan anume. Filtrul lui Rainbow, prin multimea de informatii pe care le detine, stie sa sorteze de ce sa ma apuc mai întâi si ce pot lasa deoparte.
Povestea este un crâmpei de visare, o poveste scrisa pentru proba MediaDot pentru Spring Super Blog. Uneori însa simt ca e nevoie sa inventeze cineva un asa gadget pe care sa îl folosim cu totii pentru a ne reaminti sa ne bucuram cu adevarat de viata pe care o avem.
