Ai plecat odata cu vara

Asa cum vara te-a adus pe meleagurile si în vietile noastre, tot vara ti-a spus ca ai ajuns la capat de drum. Un drum din care noi, cei de aici, nu stim decât o mica parte, atâta câta ai vrut tu sa ne dezvalui.

Cine ai fost tu? Un om. Un om venit de pe meleaguri îndepartate, tocmai din atât de fascinanta americana pentru noi, românii. Venisei atras de frumusetile tarii noastre, de ospitalitatea pe care ai gasit-o aici dar si de ale vietii nevoi sub forma de afaceri.

Pentru noi erai prietenul american care avea afaceri tocmai în bietul nostru oras de la Dunare. Erai doar un om ca toti cei din jurul nostru, dar cu alte povesti de viata decât cele aflate pe la noi.

Îmi amintesc cum, desi aveai o vârsta ce la noi în tara înseamna renuntare la planuri si ambitii, ti-ai exprimat dorinta de a învata limba noastra. Da, am învatat de la tine ca nu conteaza vârsta, doar vointa si felul în care alegi sa traiesti.

Iar tu ai ales sa traiesti printre oameni tineri, sa ne inspiri cu povestile tale, si ne aduni lânga tine de câte ori vara dadea semnalul.

Îmi amintesc o dupaamiaza petrecuta într-un lan de floarea soarelui, cu tine pe post de fotograf si eu de model. Regret acum ca nu mai am acele poze. Cât de tânara eram.

Îmi amintesc o cina, un pian si taceri. Da, taceri, respecându-ti gândurile si adunându-le pe ale mele. Vorbele tale, la sfârsitul serii, care îmi multumeau pentru compania tacuta, m-au facut sa învat si sa tin minte ca uneori, între doi oameni, tacerile pot spune mai multe decât vorbele.

Erai prietenul nostru de fiecare vara cu care aveam amintiri de la mare, alaturi de care am vazut uneori lumea altfel. Diferenta de vârsta sau bariera limbii nu au contat niciodata.

Nu stiu daca ai ales tu sa pleci vara. Probabil ca nu. Iubeai prea mult viata si lumea asta. Dar cred ca vara ti-a adus un omagiu. La sfârsit de luna august, când de obicei ne întâlneam pentru o cina între prieteni, ne vom aminti de tine, prieten de pe meleaguri îndepartate.

Ramas bun suflet ce ai poposit pe meleagurile noastre si în vietile noastre!

Regret ca nu ne-am întâlnit vara trecuta, ca nu am stiut când ai fost si când ai plecat. Regret ca nu am primit macar o veste de la cei cu care te-ai vazut în acel ultim popas prin orasul nostru de la Dunare.

Dar mereu vor fi amintirile.

Si parfumurile. Da, îmi amintesc ca era un parfum care te însotea. As fi vrut sa îl stiu.  Pentru ca nu îl stiu, din multimea de parfumuri aleg sa îmi aminteasca de tine pe cel cu nume sugestiv: American Dream.

61-cfWlmsML._SX522_O poveste cu parfum de regret dar si de amintire pe care am asternut-o spre aducere aminte.

Alte povesti cu parfum de regrete s-au adunat la sfârsit de vara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.