Jurnal de sarcina (4)
Zilele frumoase de toamna ma bucura chiar daca în majoritatea timpului admir frumusetea anotimpului doar de la fereastra dormitorului. Ma bucur de lumina generoasa a soarelui ce îmi intra pe geam ajutându-ma ca, desi stau majoritatea timpului în pat sa pot sa îmi vad de cusaturile la pernutele decorative pentru bebei pe care le-am început.
M-am bucurat de o duminica frumoasa în parc alaturi de Dante si de sot, eu stând pe banca si ei jucându-se. Am profitat de ocazie pentru a face si câteva poze, asa, ca de sfârsit de vara.
De când a venit pe lume finuta noastra parca nerabdarea a crescut si ea. Dante mi–a spus ca ar vrea sa faca o magie si sa se trezeasca cu bebe în brate, în alta zi a spus ca si-ar dori sa poate desface buricul si sa îl vada pe bebe înauntru :).
Îm fiecare dimineata si seara îmi pune mâna pe burta sa se joace cu bebe. E foarte activ micutul, raspunde imediat la mâna ce i-o întinde fratiorul mai mare.
Zilele mele sunt când mai bune când mai putin bune, durerile m-au lasat câteva zile dar au revenit. Totusi cred ca s-a mai ridicat un pic sarcina si am si momente din zi când ma pot deplasa prin casa cu mai mare usurinta. Adica un melc mai rapid, sa zic asa. A fost o adevarata performanta sa ajung într-o zi pâna la pâine.
În rest ma bazez pe sot si pe Dante si pot spune ca îmi da un sentiment placut. Bucatarim îâmpreuna, facem curatenie împreuna (eu dând indicatii si ei executând 🙂 ). Pofte de tot felul îmi dau târcoale, dintre cele mai surprinzatoare chiar. Dar faptul ca nu pot gati îmi pune frâu imaginatiei, evit sa ma uit pe bloguri culinare sau la emisiunile de profil pe care le devoram odata. Am descoperit cafea din orz si îmi place, satisfacându-mi astfel cu succes tabietul matinal de a bea cafea.
Mi-e dor sa îl însotesc pe Dante la scoala, sa ne plimbam prin parc sau pe strazi, dar ma bucura si faptul ca se descurca atât de bine singur, ca merge la scoala împreuna cu copiii de la bloc, ca face cumparaturi si îsi îndeplineste sarcinile de prin casa.
Mai avem cam doua luni pâna la finalul calatoriei noastre împreuna, eu si cu bebe legati în aceeasi fiinta.
Sentimentele mele sunt de multe ori contradictorii, îmi pun o mie de întrebari despre cum va fi, cum ma voi împarti între cei doi frati, cum îl voi creste si daca voi merge pe aceeasi cale pe care am mers la Dante. Dar o iau pas cu pas si sunt sigura ca voi gasi raspunsurile la momentul potrivit.
Deocamdata ne pregatim de botezul finutei si ma minunez de cât de micuta poate fi, bucurându-ma de dulceata hainutelor minuscule de nou nascut pe care le-am pregatit cu drag.
