Vacanta in Bulgaria la Royal Park Elenite

Când mi-a spus soțul meu că vom pleca la 1 iunie într-o vacanță de trei zile la mare la bulgari nu prea mi-am dat eu seama cum va fi, nu mi-am făcut planuri, nu m-am documentat prea mult despre locul în care vom merge. Am văzut câteva poze în fugă, am zis că e ffrumos și cam atât. Am avut încredere în grupul cu care mi-a spus că vom merge. Oricum nu aveam prea mari așteptări de la o vacanță cu un copil mic în ”bagaj”. Și s-a dovedit că am făcut bine să nu îmi setez așteptări.

Călătoria până în Elenite durează în mod normal în jur de 7 ore cu plecare din Brăila. Noi însă am ales să o facem din două bucăți, cu un popas de noapte în Constanța la niște prieteni.

Chiar și așa, cele patru ore care ne-au mai rămas a doua zi le-am parcurs în mai multe ore decât estimasem.

Pentru copii au fost necesare pașapoartele, noi am trecut granița doar cu buletinul. Pașapoartele pentru copii cost 290 lei bucata și durează 15 zile calendaristice obținerea lor. Dacă aveți în plan o astfel de vacanță e bine să faceți totul din timp.

Sejurul a costat 200 de euro, 3 nopți, 3 mese pe zi, preț de grup.

După un drum destul de plictisitor pe drumurile țării vecine au început să apară stațiunile, hotelurile, marea, peisajele și fel de fel de repere care ne atrăgeau atenția clipă de clipă. Am început să le vedem încă de pe munte, pe când tăiam muntele pentru a ajunge pe partea cealaltă unde este resortul.

Stațiunile și hotelurile au început să apară una câte una în drumul nostru. Nu ai cum să nu te uiți în toate părțile când vezi atmosfera de acolo și felul în care sunt construite clădirile, fiecare cu specificul și atracția ei.

Dar totul a culminat cu momentul în care am ajuns la resortul în care am stat. Un castel în toată regula a apărut în fața noastră. Eu privesc lumea prin ochii copiilor iar copiii asta au văzut: un castel.

Este de fapt un resort așezat pe faleză, Royal Park Victoria – Elenite.

Camera era mare, luminoasă, cu mult lemn alb, plăcută privirii. Asta până au dat copiii iama în paturi și au amestecat lucrurile. Măcar am apucat să fac câteva poze.

Recepția și locul de socializare este de asemenea impresionant prin dimensiune și decor. Horia a descoperit cupola cu ecou și atât noi cât și ceilalți turiști am avut parte de câteva concerte de …țipete. La un moment dat a mai molipsit și alți copii în joaca lui.

De fapt Horia a fost punctul central al privirii mele care cu greu se putea desprinde de el pentru a se bucura și de împrejurimi. Nu, nu din adorație pentru copilul meu am fost cu ochii pe el ci pentru că pur și simplu a fost ca argintul viu.  Niciodată și în nici un loc nu a avut așa mare dorință de explorare și de fugă ca acolo. Îl atrăgeau lifturile, îl atrăgea locul de lângă piscină, orice numai cu noi să nu stea.

Am avut momente în care m-a cuprins disperarea, neștiind ce să mai fac să avem și noi măcar o masă liniștită. Până la urmă am apelat și la un scăunel de masă, chiar și la un joc pe telefon. Simțeam că nu mai am putere să tot fiu cu ochii pe el în mulțimea de zeci de oameni care venea în sala de mese. Și eu și soțul și Dante parcă eram  loviți de streche fugind după copil.

Dar măcar în nisip și în apă nu a fost dornic să intre așa că momentele de liniște erau pe plajă, când se juca pe șezlong,  nevrând să atingă nisipul.

Pentru o familie cu doi copii ideea de all inclusiv ni se pare o soluție bună. Totul se află în același loc, resortul se află pe plajă, hotelurile au piscină ceea ce face ca bălăceala copiilor să fie mai ușor de supravegheat decât în valurile mării, masa este la ore fixe și îți poți face un program stabil.

Despre masă și meniu nu mă pronunț, noi nu am găsit feluri de mâncare impresionante dar au fost multe legume, salate, brânză, iaurturi. Cum nu prea faci mare lucru toată ziua nu cred că e mare nevoie de mâncare sofisticată, sau noi cel puțin nu am avut nevoie. Ne-am mulțumit cu puțin.

Pentru copii se organizează în fiecare seară un soi de discotecă, carnaval, cu muzică și dans din plin.

Dimineața cei care vor pot face gimnastică în curtea hotelului.

Pentru noi a fost o vacanță relaxantă, copiii s-au distrat fiecare în felul lui, ne-am bucurat de peisaje și de socializare.

 

Drumul spre casă am decis să treacă prin Balcic, ocazie cu care am avut alt traseu, mai mult montan. Astfel am văzut și eu regiunea Albena și mi-a rămas gândul la frumusețea ei. Mi se pare fantastic să ai parte și de munte și de mare, să poți veddea marea deși te afli cocoțat pe munte. Am în minte un sejur prin acea zonă mai spre toamnă încolo.

Varna ne-a întâmpinat cu ploaie și vreme mohorâtă dar asta nu m-a împiedicat să mă uit cu atenție prin oraș, să admir clădirile și să observ locuitorii.

Următorul popas a fost la Balcic. Părea că lăsasem ploaia în urmă așa că am coborât plini de entuziasm din mașină. După ce am plătit un preț destul de piperat la bilete, chiar atunci când am intrat în incinta rezervației botanice pentru a merge la castel ploaia a apărut din senin.

Asta nu ne-a împiedicat însă să ne bucurăm de frumusețile locului. Ne-am adăpostit în magazinul – muzeu cu dulciuri și vinuri și am admirat picturile inspirate de peisajul locului.

Văzând că ploaia nu contenește am luat-o vitejește prin pădure și am ajuns repejos la restaurantul terasă care ne-a primit cu o ciorbă caldă, câțiva creveți  la grătar și alte delicatese. După ce ploaia s-a mai domolit am pornit-o către castel. Dar peisajul pe care îl vedeam în jurul nostru, marea ce se unea cu cerul, norii ce își schimbau culoarea de la o clipă la alta făcea ca totul să fie superb.

Castelul propriu zis este departe de ceea ce ne-am imagina a fi un castel, mai ales că tocmai veneam de la un hotel ca un castel din povești.

Dar încărcătura energetică și istorică a locurilor ne-au făcut să nu regretăm deloc popasul făcut. Ploaia a dat un farmec aparte, verdele pădurii devenind mai viu, răcoarea fiind plăcută, pietrele căpătând sclipiri de diamant.

Dante s-a aventurat pe treptele din piatră, Horia și-a încercat și el puterile pe ziduri dându-ne din nou emoții și tresăriri.

Am revenit acasă cu gândul la frumusețea acelor locuri, cu dorința de a desena și picta ceea ce am văzut și simțit acolo.

Deja avem următoarea destinație pe listă. Este vorba despre Delta Dunării. Stați pe aproape!