Rasfatul de duminica – relaxare

iarna-soareDa, duminica asta a fost relaxare, fara sa imi fi propus asta. Am iesit dimineata din casa, pentru mici cumparaturi, desi afara erau numai – 9 grade… cum s-ar zice un ger destul de piscator. Noroc ca nu adia nici pic de vant iar pentru ca eram imbraccata  bine nu am simtit cine stie ce  .Altfel era chiar frumos, o atmosfera de iarna si de duminica. Ici colo cate un om la cumparaturi, cativa catei asezati strategic la “soare” in speranta ca poate se vor inccalzi un pic. Cum ei nu au nici termometru si nu asculta nici previziuni meteo nu aveau de unde sa stie ca azi nu se da caldura de sus.

Intoarsa acasa ma gandeam ca voi gati cutare si cutare, ca voi deretica si cate altele.Pana la urma, dupa micul dejun, am ajuns sa fac mai  nimic.BA am facut.Am citit povesti cu copilul, am dus munca de lamurire sa se ocupe de teme si …cam atat. Am profitat dde faptul ca Dante, obosit probabil de “atatea” teme, s-a culcat, ca Horia a dormit si el linistit langa mine, si am mai aruncat si eu cate ochi ici colo pe internet.

Cum ar veni am cam lenevin in asternut cu laptopul in brate. M-am delectat insa cu cateva articole faine despre ie, despre parenting si alte cateva culinare. Am lenevit totusi activ,am scris doua articole pe care era musai sa le scriu luna asta.

Spre seara am incropit o cina cu piure, legume sotate si un sos de praz. Legumele astea congelate sunt minunate si sunt de multe ori salvarea pentru mine cand vreau sa gatesc ceva repede,avandd in vedere ca ne plac la toti. Cel putin Dante e mare amator de legume sotate cu un pic de unt. Ca si desert am bagat cateva felii de mere in cuptor, cu zahar pe deasupra si scortisoara.

Nici azi nu am scapat de nervisorii lui Dante care se manifesta tot mai acut in ultima vreme. Intai a fost tati cel vizat, apoi eu.

Eram atat de suparata pe el incat eram decisa ca toata saptamana sa ii arat cat sunt de trista pentru comportamentul olui. Sau macar trei zile.

Cand a simtit ca sunt chiar asa de suparata s-a ascuns in camera lui si a mesterit o felicitare plina de inimioare si avand urmatorul text:

Te iubesc chiar daca ma cicalesti. Pana la urma urmei tu m-ai creat.

Astea cu “urma urmei” si “creatul” m-au dat gata si inca ma intreb de unde le-a scos.

Nu a fost nevoie sa spun nimic, eram oricum muta de uimire. Nu ca ar fi prima data cand imi face felicitari de impacare. Dar acum era si cu text profund.

S-a apropiat singur de mine, a spalat farfuriile, a mai strans pe ici colo, asa ca steagul alb a fost ridicat.

Prin urmare rasfatul de azi a fost relaxare, abandonarea lui Trebuie. Nu a mai trebuit nici sa fac patul, nici sa pastrez ordinea,nici rutina. Uneori e buna si o relaxare din asta.

 

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.