Puzzle-ul, un joc pentru mici si mari
De cateva zile pe biroul meu, unde alta data era laptopul alaturi de o multime de materiale de lucru manual, cartoane, lipiciuri, foarfece si alte cele, au aparut insirate cateva piese de…puzzle. Da,nu stiu ce m-a lovit asa deodata dorul sa fac un puzzle. Adica de fapt stiu ce m-a lovit, faptul ca am facut cu Dante unul de 240 de piese, destul de usor chiar pentru noi.
Probabil din dorinta de mai mult mi-am amintit ca avem de vreo doi ani un puzzle de 1000 de piese pe care il tot amanam iarna dupa iarna. Zapada de afara probabil ca mi-a zis ca iar e iarna si e cazul sa neapucam de el. L-am scos din dulap, am ales rabdatoare marginile, am imbinat cateva pe birou, am mai ales cateva piese centrale ce pareau ca se leaga si…. cam atat.
Cum sa te apuci sa faci puzzle cu un copil mic in brate si un scolar de clasa 1 pe care trebuie sa il convingi juma de zi sa isi faca niste amarate de teme? Numai pun la socoteala multimea de rufe, de vase, orele petrecute in bucatarie, curatenia din casa si timpul care zboara. In plus zilele trecute am fost la control la ochi si am aflat ca trebuie sa imi schimb si ochelarii ca s-au marit dioptriile. Nici nu e de mirare ca cele cateva piese imbinate de mine sunt gresite, cum “amabil” mi-a atras atentia sotul.
Asadar, de cate ori trec pe langa birou mai arunc cate un ochi pe puzzle, mai asez o piesa pentru ca apoi sa o scot. In ritmul asta probabil ca il voi termina in vreo trei ani, daca nu imi vor sari in ajutor sotul si copilul sau cine stie ce musafir amator de astfel de distractii.
Si amatori sunt destui. Cu surprindere, dar si cu incantare, aflu ca tot mai multi din cunoscutii mei au asfel de preocupari creative, avand si timpul neccesar, desigur. Oferta de puzzle-uri a magazinului Noriel este atat de diversificata incat oricine poate gasi un articol pe placul lui. Mie mi-a placut podul Londrei, dintre cele cu obiective turistice reprezentative, dar sunt si multe puzzle-uri cu picturi celebre. Este si o buna metoda de a reuni toata familia intr-un proiect comun, de a face cunostinta copiilor cu aceste opere celebre.
Dar nu doar copiii se joaca cu micile bucati de carton. Oamenii mari sunt tot mai interesati de a-si petrece timpul liber si altfel decat a sta si a privi la televizor sau de a petrece ore intregi la un suc, o bere, un vin, intr-un local. Chiar si cei care nu au copii au inceput sa se joace in felul acesta, punandu-si la contributie resursele de rabdare si veselie.
