De o vreme incoace Dante parca e un adolescent neinteles pentru care parintii nu sunt decat acele persoane care il incurca si nu il inteleg. Da, auzim des replica: voi nu ma intelegeti. Totul spus pe un ton hotarat, cu voce ridiicata si pe o tonalitate mult prea insuportabila pentru urechile noastre (respectiv foarte pitigaiata ).

Din discutiile cu alte mamici si cu doamna invatatoare am inteles ca majoritatea colegilor lui se comporta astfel, nu le mai intra nimeni si nimic in voie.

Sigur, nu las lucrurile sa se intample si atat. Observ si caut solutii. Discutam mult , analizam ce se intampla, atat cat poate intelege el la aceasta varsta.

Pentru ca eu cred ca investitia in carti este intotdeauna o investitie buna, in ultima vreme tot cumpar carti.

Una dintre cartile  achizitionate pentru a ne veni in ajutor a fost “Sunt furios, ce sa fac?” Este o carte cu desene atractive, cu texte scurte si usor de inteles de catre copil.

Sunt date cateva solutii simple dar utile pe care copilul le poate aplica atunci cand simte ca furia il cuprinde si e pe cale sa il stapasneasca.

Dante obisnuia ca, atunci cand era furios, sa se razbune pe noi aruncand pernele si asternuturile de pe paturi sau sa ne ascunda incaltarile. In urma lui ramanea un adevarat camp de batalie. Uneori realizeaza ca nervii lui nu au temei si isi cere scuze, remediind rezastrul, alteori dimpotriva, nici nu vrea sa priveasca ceea ce a facut.

De cand am citit impreuna cartea a inceput sa aplice solutiile propuse acolo: face ghemotoace de hartie, deseneaza sau ia cate o perna pe care o smotoceste, loveste cu pumnii pana cand simte ca furia s-a mai atenuat. Nu e vorba de inabusirea sau negarea sentimentului ci doar de exprimarea lui intr-o forma mai putin distructiva.

Eu tin minte ca nu imi permiteam nici cand eram adolescemta sa dau frau liber sentimentelor, ca trebuia sa le ascund, sa le inabus. Acum ii spun copilului meu ca e normal ce simte, ca uneori suntem ca o oala sub presiune si din cand in cand mai sare supapa.

O alta carte ce mi-a atras atentia si pe care mi-am dorit sa o am este “Am sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda” scrisa de Ioana Chicet Macoveiciu cunoscuta ca si blogerita Printesa Urbana.  O carte frumoasa, pe sufletul meu, in care ma regasesc, scrisa cu umor si sinceritate. Desi nu imi erau necunoscute povestile sau ideile din carte, am citit-o cu placere si chiar mi-a readus in atentie anumite subiecte pe care le uitasem si pe care urmeaza sa le parcurg din nou acum, la al doilea copil.

Pentru ca era cu preccomanda si cea de-a doua carte a Ioanei,nu am ezitat sa o comand si pe aceasta si bine am facut. Cartea se numeste simplu: Te iubesc orice ai face. Nu stiam nimic despre carte, ramasesem in urma cu stirile online, dar stiindu-i scriitura am avut incredere.

Titlul spune exact ceea ce ii spun si eu lui Dante de 7 incoace: il iubesc si il voi iubi indiferent de deciziile pe care le va lua,, indiferent de traznaile pe ccare le face ca si copil, de alegerile pe care le va lua ca si adult. 

Cartea  a poposit la noi exact in aceasta perioada agitata, de oboseala acumulata si multe alte chestiuni ce sigur isi gasesc explicatii logice, psihologice si parapsihologice. Dar pana la aceste explicatii, portia de iubire luata zilnci, imbratisarile  si pupicii administrati in exces, sunt antidotul nostru perfect.

Cand, dupa o criza de nervisori aparuti asa cum apar ei, ca o furtuna rece de vara, dante a venit cu cartea in brate la mine, cand a inceput sa o rasfoiasca si sa ma intrebe: mama, ma iubesti indiferent daca te-am suparat sau daca am exagerat? am stiut ca am facut bine cumparand cartea. A citit-o si recitit-o impreuna cu mine, s-a bucurat si a studiat desenele, mi-a pus zeci de intrebari despre Ema si mama ei. Da, e o carte de avut in casa si de lasat la indemana copiilor.

Desi cunostea replica ce da titlul cartii, desi era constient de asta, faptul de a vedea scris negru pe alb si de a intelege ca si alti parinti gandesc si simt astfel pentru copiii lor i-a dat parca o certitudine mai mare ca nu sunt doar vorbe goale din partea mea ci chiar realitate. Stiti vorba aia: “daca scrie in carte inseamna ca e adevarat” :).

Sper sa va fie de folos informatiile si mai ales cartile. Zile senine tuturor!