43 ani

Dimineata a inceput cu zambete si urari. Mai intati soțul si apoi Dante. Asta pentru ca a avut grija Horia, ca in fiecare dimineata, sa ma trezeasca la ora la care soțul pleaca la munca.

Desi imi propusesem sa nu fac ”nimic” am privit la dezordinea din jur, la borcanul gol de cafea, la norii ce se bulucisera pe cer si m-am hotarat: nu va fi o zi de lancezeala ci va fi o zi cu spor.

M-am imbracat in graba, l-am mobilizat si pe Horia imediat ce a plecat Dante la scoala si am dat o fuga pana afara pentru reinoirea proviziilor de cafea si de biscuiti. Ne-a facut bine plimbarea si ne-am intors cu chef de joaca el si de treaba eu. Intocmai ca Alba ca Zapada in casa piticilor am strans, adunat, ordonat, aspirat, fara sa simt ca e prea mult sau prea greu.

O cafea in zi de sarbatoare are gust mai bun daca e vorbita asa ca am chemat o prietena la mine si cale de un somn de bebelus ne-am vazut linistite de povesti. Tot despre copii, desigur.

Nici nu stiu cand a zburat dimineata.

Apoi… apoi a inceput. Intai s-a lovit cu capul de un scaun. O urma rosiatica mi-a dat emotii.

Aud un Mamaaaa. Este Dante care -mi arata imapcientat patura de pe canapea. Sangereaza si ea dar de la carioca. De fapt e ”doar” un marker PERMANENT…

In bucatarie a avut loc un concert improvizat de tobe… mai exact doua cutii metalice pentru biscuiti au fost numai bune de folosit ca instrumente de percutie.

https://www.youtube.com/edit?o=U&video_id=QDmQtPOJ02k

O repriza de ras in hohote si de chiote au insotit masa de prânz, cei doi copiii au fost atat de veseli ca au egalat si depasit orice petrecere aniversara.

https://www.youtube.com/edit?o=U&video_id=ZNFt8daqZYA

Seara ne-a prins in masina, cu ploaia batand in geamuri si bebelusul adormit in brațe. Pana sa ne grabim noi sa iesim norii au inceput sa toarne temeinic asupra noastra asa ca am petrecut 20 de minute in micul spațiu al masinii.

Timp in care Dante ne-a spus de cel putin 200 de ori ca …

…a vorbit cu un rus in engleza. Mai exact la antrenamentul de hochei a fost invitat si un jucator national al echipei din Rusia iar la sfarsit Dante nu a ezitat sa il salute, sa dea mana cu el si sa vorbeasca in engleza. Era asa de bucuros si eu asa de mandra de el.  A promis ca de acum incolo se apuca serios de invatat engleza. Sa vedem cat il tine elanul.

O tema la limba română s-a transformat in desenul zilei de azi. Chiar daca am vazut abia dupa ce am postat desenul ca România a fost scrisa cu Î nu cu Â… sa zicem ca se scuză. A fost de emoție probabil. 

Acum in sfarsit dorm toti ai casei iar eu scriu in liniste bilanțul unei zile frumoase. Chiar de am mai adaugat trei ani peste cei 40 eu ma simt ca la 30. Sper sa ma simt la fel inca multi ani de acum incolo, sa raman aceeasi fata ce urca pe scara imaginatiei pentru a culege stelele viselor implinite (tricoul pictat manual ce poarta semnatura IrinaBek).