A trecut si clasa a doua

Azi este prima zi cand la noi in casa s-a auzit cuvantul vacanta, prima zi de relaxare totala atat pentru mine ca mamă cât și pentru copilul ce a închieat cu bine încă un an scolar. Zic cu bine pentru ca la inceputul anului si-a propus sa termine anul cu Foarte bine pe linie, fara ca noi sa ii fi impus ceva. A reusit acest lucru la mediile generale ( cu un singur bine la matematica in timpul anului) si e meritul si ambitia lui. (consemnez detaliile astea pentru noi, sa ne ramana in amintire).

Am fi vrut sa spunem ca acum doi ani, că a trecut si acest an ca o clipă, dar nu prea a fost asa. A fost un an destul de greu, cu multe provocari atat pe taramul materiei studiate cat si pe al atmosferei familiale, al starii de sanatate a lui Dante.

Daca in clasa intai invatarea literelor si a scrisului a fost o activitate mult asteptata, daca temele pareau destul de usoare si cu toata opozitia erau facute singur de catre Dante, anul accesta lucrurile s-au precipitat. Daca in clasa intai invatarea s-a produs mai mult prin joc atat la clasa cat si acasa, acum studiul si aplecarea cu atentie asupra notiunilor noi au fost pe primul plan.

Ceea ce a adus si multe proteste din partea scolarului.

Nu vreau, nu am chef, nu imi place au fost cuvinte des auzite la noi in casa dar si la clasa.

Eu stiu asta, nu vreau sa mai invat e o alta expresie des utilizata de scolarii zilelor noastre care, bombardati cu informatii din toate sursele, au impresia ca le stiu deja pe toate si invatarea e o pierdere de vreme.

Din fericire Dante are parte de o doamna invatatoare adaptata vremurilor pe care le traim si mai ales invataceilor pe care ii are in față. Cu toată opoziția lor, cu toate provocarile la care au supus-o (da, cred ca e chiar un cuvant potrivit) a reusit sa ii atraga si sa ii indrume in misterele inmultirii si impartirii, marile necunoscute ale clasei a doua. Le-au invatat cu mult mai multa usurinta decat imi amintesc sa o fi facut noi, la vremea noastra.

Dar la fel de bine se simte si progresul facut in ceea ce priveste nivelul conversational al copiilor.  Daca anul trecut discutiile dintre ei erau de genul: ce faci? bine. pa, acum lucrurile stau mult mai bine.

Au invatat sa poarte o conversatie la telefon, sa scrie un anunt, sa scrie mici povestiri prin care sa comunice anumite idei. Il urmaresc cu atentie pe Dante atunci cand discuta cu colegii sau oamenii mari si observ un real progres.  Au invatat sa editeze un afiș, o reclamă, ceea ce sunt sigura ca le va folosi si in procesul invers, acela al citirii lor atunci cand vor dori sa se informeze despre un produs sau eveniment.

O alta mare provocare a clasei a doua este aceea a cititului. Trebuie sa fim realisti si sa recunoastem ca elevii din ziua de azi (sau poate din totdeauna?)  fac o adevarata opozitie cand vine vorba de citit. Oricat de mult am visat noi ca vor sta cu cartea in mana fascinati de intamplarile din carte imediat ce vor invata sa citeasca, lucrurile nu stau deloc asa. Auzisem anii trecuti de liste de lecturi pentru vacanta mare date copiilor. Dante s-a bucurat ca nu a primit o astfel de lista pentru ca, dupa cum s-a exprimat chiar el, poate sa citeasca orice vrea. L-am intrebat: dar chiar vei citi? Cum sa nu citesc? Vacanta e asa de lunga, are trei luni... Va fi alegerea lui, nu o activitate impusa. Iar asta este un plus. Eu nu am avut lista de lecturi la clasa a doua. Copilaria e inca aici la varsta asta. Lasati copiii sa se bucure de ea, fara lecturi greoaie si obligatorii! Sunt atatea carti frumoase la biblioteca si in librarii ca au de unde alege.

Eu am inteles repede ca nu e momentul sa il las cu o carte in mana sperand ca va avea dorinta de a o duce la bun sfarsit si m-am relaxat. Am continuat sa citesc eu cu el, sa ii citesc eu atunci cand pur si simplu nu vroia el. Si voi mai face asta si in continuare. Clasa a doua e doar pregatirea pentru cititorul de mai tarziu iar o presiune prea mare pe copil acum, sub pretextul ca stie sa citeasca, nu va face decat sa il indeparteze si mai mult de acest capitol important al educatiei.  Dante e mandru de cele 15 carti citite de el singur dar are si perioade cand nu vrea sa citeasca deloc sau are carti pe care nu le-a mai terminat.

Desi este vorba de o scoala de cartier, performantele scolare ale copiilor la nivel national ii situeaza la un nivel ridicat iar mandria doamnei invatatoare este de inteles, dar mai ales satisfactia muncii depuse peste an. Fiecare copil are propria inclinatie si personalitate si este greu sa scoti in evidenta pe fiecare in parte. Dar se poate cu empatie, atentie si dragoste față de copii.

Articolul acesta este si un pretext de a afirma: Susțin invățătoarea copilului meu! 

Intr-o lume dominată de critică si de scoaterea in față a partilor negative, o mămica a avut initiativa de a porni o campanie laudabila. Sunt si dascali ce merita mentionati și sustinuti.  Ma bucur ca am gasit un astfel de dascal pentru copilul meu.