Parfum cu mireasmă de a fost odată

E seară,, târziu. Merg cu gândurile abătute și plecate departe, departe, numai ele știu pe unde rătăcesc. Nu am putere să le însoțesc conștient, le las să zburde pe tărâmurile lor ascunse. Măcar ele să fie libere. Eu … aparent sunt liberă deși sunt prinsă în viața asta de zi cu zi. Parcă nici să miros o floare nu mai am timp… E timpul teilor înfloriți, e vremea când altă dată aș fi fost îmbătată de mirosul lor și m-aș fi îndrăgostit în fiecare zi de cineva. Acum parcă mai mult mă enervează mirosul ăsta intens, parcă e prea mult zgomot olfactiv în jur.

Nu termin bine gândul ăsta răzlețit de celelalte rătăcite departe, că ajunge la mine un ușor iz de violetă. Violetă în mijlocul parfumului de tei? Da, sigur e violetă. Tocmai ce am primit de curând un parfum solid de violeta de la Fragonard și îl port mereu cu mine în portmoneu.  Și mai e ceva. E ceva ce aș recunoaște și în mijlocul unui câmp de trandafiri.

Simțul meu olfactiv a strigat adunarea gândurilor plecate departe și împreună au început să adune într-un buchet toate miresmele ce ajung la mine: violetă, lavandă, coriandru… E un amalgam de mirosuri care vin parcă din trecut și mă duc departe de aici…

Mă poartă pe malul mării, într-o altă noapte de vară. Eram doar noi doi pe plaja pustie și, asemeni întinderii de apă ce ni se așternea în față, viața noastră aștepta să fie scrisă. Eram convinși că o vom scrie împreună, că nimic și nimeni nu ne va despărți. Cuvântul despărțire nici nu exista de fapt pentru noi. Ne iubeam, eram tineri și nu știam nimic despre viață, despre trădări, despre oameni care aveau alte planuri pentru noi și care vroiau să ne scrie ei viața. Tot din iubire…

Îmi adun gândurile și le chem înapoi. Nu sunt dispusă pentru o astfel de amintire. Ce rost are? A fost odata ca niciodată. Ale tinereții valuri. Nici măcar nu mă mai întreb cum arată el azi, dacă e fericit, dacă și-a împlinit visul de a zbura printre nori…

Dar miresmele persistă în mintea mea și nu-mi lasă gândurile în pace. Sunt așezată pe o bancă, copleștiă de emoții. Lângă mine o familie cu doi copii se bucură de răcoarea înserării pe bătrânul bulevard. Încep să îi privesc cu atenție. Îmi place să privesc oamenii și mai ales familiile cu copii. Mereu mă întreb dacă și la ei e același haos ca la noi, dacă ai lor sunt mai liniștiți ca ai mei. Aceștia par liniștiți, parcă străini de locurile astea. O fetiță și un băiețel. Se joacă cu mingea. Mama își ia răgaz de odihnă, binemeritată pentru orice mamă, iar tatăl îi mai antrenează pe cei mici cu un șut în minge. Tatăl. Nu îl văd prea bine în penumbra înserării dar ceva din mine parcă se răscolește. Poate din cauza miresmelor.. Nu, nu se poate. E aceeași siluetă, același păr ondulat, același mers legănat de om parcă plutind undeva pe un nor…

Fără să vreau izbucnesc în plans. E prea mult. Nu vreau. Nu am cerut eu asta. Sunt sigură că nu. Sunt fericită cu prezentul meu și nu am nevoie de un trecut dureros.

Până mi-am terminat gândul cei patru au plecat. Probabil că s-au urcat într-o mașină din apropiere căci nu îi văd pe bulevard.

Zile la rând am umblat năucă prin oraș căutând silueta, mireasma, trecutul. Nu le-am mai găsit. Parcă nici n-au fost, parcă a fost doar o nălucire plăsmuită de prea puternicul parfum al teilor de pe bulevard. Oare așa începe bătrânețea? Cu năluciri ale trecutului?

Aș putea să îl caut pe internet,, să aflu despre el, să văd dacă a poposit în orașul meu. Dar ce rost are? De ce aș trezi la viață un trecut adormit?

Nici nu știu când am intrat în parfumeria asta și ce caut. Vânzătoarele se uită la mine și parcă nu îndrăznesc să mă deranjeze. Probabil că am o figură de năucă.

Cu ce putem să vă ajutăm, doamnă?” Doamnă? Cu mine vorbește? Aaa, da, are dreptate. Sunt doamnă acum. Rochia albă de in din mintea mea de puștoaică este de fapt o rochie dreaptă, cu lungime regulamentară, la modă. Acum port perle și ruj roșu, nu bijuterii ieftine din lemn și săruturi fierbinți pe buze.  Verigheta e la locul ei pe deget spunând despre mine că sunt Doamnă.

Dar aici a intrat puștoaica de atunci câutând un parfum. Parfumul lui pe care cu dezinvoltura tinereții îl foloseam și eu, fără să îmi pese că nu era la modă printre colegele mele.

Eau de Cartier Unisex era pentru noi maxima extravaganță. Nu știu exact de unde îl primea dar mereu avea câte o sticlă și nu ezitam să ne dăm din belșug cu apa inmiresmată. Pe atunci nu știam prea multe despre note de vârf sau despre note de mijloc, dar știam că ne placea mirosul care ne unea.

Aveți Eau de Cartier? întreb eu ca prin vis.

Domnișoara mă conduce către raftul respectiv. Iau sticla și citesc. Acum știu să deslușesc misterele unui parfum.

Notele de vârf coriandru și bergamotă. Așa îmi explic de ce eu n-am mai suferit coriandru mulți ani la rând…

Notele de mijloc: frunza de violeta, lavanda și violetă..

Notele de bază: cedru, paciuli, mosc si ambra alba.

Violetă… un miros suav și atât de puțin bărbătesc dar care îl face cu atât mai atrăgător pe bărbatul care îl poartă. Parcă accesibil, parcă romantic, parcă al tău.

Dar el nu mai este al meu și probabil că nici nu a fost. Pentru că azi am înteles că iubirea nu înseamnă proprietate. Azi am înțeles că iubirea înseamnă libertate, înseamnă să fii tu însăți chiar și în doi. Sau în patru… așa cum mă străduiesc eu să fiu azi strecurându-mă printre jucării, copii, râsete, mofturi și ale vieții valuri.

Am dăruit parfumul unui tânăr student, fiul unei prietene. Poate se va îndrăgosti de el o fată și poate vor avea o poveste de dragoste ce va dura peste ani și ani.

Parfumul teilor a trecut. Odată cu el s-a ascuns în trecut și nălucirea mea dintr-o noapte de vară. Acum zâmbesc când îmi amintesc. E cartea vieții mele și iubesc fiecare filă a ei, cu bucurii și cu dureri dar niciodată cu regrete. Intâmplările și oamenii din trecut ne fac ceea ce suntem azi. La fel și parfumul lor…

Poveste cu parfum scrisă pentru Clubul Condeielor Parfumate. Aceasta este doar o poveste plăsmuită de imaginația mea dornică de scris povești :).

 

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

18 thoughts on “Parfum cu mireasmă de a fost odată

  • August 17, 2018 at 9:51 am
    Permalink

    M-ai purtat prin timp, în timp, printre arome care-au trezit amintiri. Foarte mult mi-a plăcut povestea ta parfumată!

    Reply
    • August 18, 2018 at 7:57 pm
      Permalink

      Multumesc mult! Mi a placut mult sa o scriu. Imi fac bine astfel de exercitii de scriere. Ma bucur ca ti a adus o stare placuta.

      Reply
  • August 26, 2018 at 1:24 pm
    Permalink

    Ce frumos, Vavaly!
    Amintirile parfumate nu sunt niciodată cu adevărat triste, nostalgia lor fiind o emoție pozitivă. E un trecut personal al fiecăruia, trăit cu intensitate, cu dragoste și nu prea cred să fie femei care să se fi măritat cu prima lor iubire, iar dacă sunt, acum sunt la a doua căsnicie! :))) Știi, nefericiți sunt doar cei ce n-au iubit și nu au astfel de amintiri. 🙂
    Copiii ne leagă de bărbatul vieții noastre, dar și parfumul lui, care ține de igienă, gust, masculinitate, demnitate, etc.
    Îmi imaginez cum risipeați plini de bucurie un Eau de Cartier, bun și răcoritor, e o scenă superbă!
    Îmi place mult și săpunul de violete de la Fragonard, toate săpunurile lor îmi plac! 🙂
    Te felicit pentru desene, iar Clubul a cărui gazdă mă bucur să fiu, se mândrește mult că te are printre scriitori, Condeierule!
    Bucură-te , ai niște minuni lângă tine, care te seacă, știu, dar te și fericesc! Și o tolbă mare și frumoasă, doldora de amintiri parfumate! 🙂

    Reply
    • August 26, 2018 at 1:36 pm
      Permalink

      Îți foarte multumesc Mirela si pentru remarcarea si aprecierea desenelor, nu numai a povestii! Am mereu emotii cand public cate un desen, stiind ca altii sunt artisti plastici cu adevarat talentati si daruiți. Eu doar ma relaxez frumos :).
      Povestea e prilejuita de viață si e plăsmuire de vis dar ma bucur ca mi ai at ocazia sa o scriu. Din pacate cam ai dreptate cu prima dragoste si ceea ce se intampla apoi. Am ceva exemple in jurul meu. Asa cum am zis, trecutul ne face ceea ce suntem, asa ca experientele sunt bune, fie ele si dureroase, atata timp cat invatam din ele si mergem mai departe.
      Cat despre nazdravanii mei… uneori ma intreb cum de mai am energie sa mi fac si cafeaua dimineața :))).

      Reply
  • August 26, 2018 at 4:41 pm
    Permalink

    Parfumurile – mirosurile lor – ne poarta deseori pe cararile trecutului, dar si spre cele ale viitorului (doar ca nu stim chiar atunci). 🙂
    Imi place tare mult povestea si imi plac desenele, care ilustreaza excelent cuvintele (spun povestea in imagini).
    Zile senine iti doresc sa ai!

    Reply
    • August 27, 2018 at 8:55 am
      Permalink

      Așa este, parfumurile evocă mereu câte ceva, o întâmplare sau o persoană.Poate de aceea le și alegem.
      Mulțumesc si pentru aprecierea desenelor! Când desenez în mintea mea se creează și frânturi de poveste și iată că vine și momentul să le folosesc pentru a ilustra poveștile mele.

      Reply
  • August 26, 2018 at 5:06 pm
    Permalink

    Ce frumos ai spus povestea! Eu nu cred ca revenirea povestilor, a amintirilor in minte e semn de batranete. Suntem doar oameni, deci suma de povesti si vise!Credca fiecare dintre noi se mai gandeste uneori, cum ar fi fost daca…Poate asa ne detasam putin de prezent si de imperativul lui ACUM si AZI. Asa, rupti putin din cotidian, putem sa vedem, sa credem si sa mergem mai departe. Asa cum am ales sau cum ne-a ales viata.
    Felicitari pentru text si pentru culoare!

    Reply
    • August 27, 2018 at 8:57 am
      Permalink

      Așa de puțin răgaz am să privesc în trecut încât profit de astfel de provocări pentru a da frâu liber imaginației și a crea personaje ce poartă în ele și mici părți din mine.
      Mă bucură că ți=a plăcut scrierea mea!

      Reply
  • August 26, 2018 at 7:40 pm
    Permalink

    O poveste despre iubire, libertate, alegeri, prietenie, amintiri, parfum si…violeta! O poveste plina de senzatii ! Exceptional!

    Reply
    • August 27, 2018 at 8:58 am
      Permalink

      Am adunat de toate în poveste, așa e :). Mulțumesc pentru aprecieri!

      Reply
  • August 27, 2018 at 4:47 pm
    Permalink

    Minunata povestea! Si se asociaza perfect cu acest gen de imagini care parca izvorasc din vis si memorie!
    Mi-a facut placere lectura ta parfumata!

    O saptamana minunata, plina de itamplari frumoase!

    Reply
    • August 27, 2018 at 6:16 pm
      Permalink

      Multumesc Suzana! Am sa imi ilustrez mai des scriwrile cu propriile desene pentru ca simt ca ma reprezinta si completează ceea ce vreau sa exprim. Ma bucur ca povestea mea ti a plăcut.

      Reply
  • August 28, 2018 at 10:55 am
    Permalink

    Frumoasă povestea imaginată de tine, cu trimiteri între trecut și prezent, parfum și miresme proaspete. Te-am citit cu drag și ți-am apreciat desenele. Să ai o săptămână cu bucurii alături de dragii tăi, Vavaly! 🙂

    Reply
    • August 29, 2018 at 5:32 am
      Permalink

      Tare ma bucur ca am adus ceva frumos pe pagina virtuală. Multumesc!

      Reply
  • August 28, 2018 at 3:10 pm
    Permalink

    Draga mea Vali, ce frumos ai asternut amintiri, ganduri si suflet pe “hartia” virtuala. Te rog sa ma ierti ca ajung sa iti las un gand asa tarziu – dar am incercat sa imi aloc timp sa pot trai din plin povestea :).
    Mi-a placut mult si felul in care ai ales sa o ilustrezi <3!!
    Esti minunata :*!!
    Te pup cu drag si imbratisez!!

    Reply
    • August 29, 2018 at 5:30 am
      Permalink

      Rux, nu e grabă, textul așteaptă cuminte aici atat cititorii cat si gândurile lor :)’
      Multumesc de aprecieri!

      Reply
  • August 29, 2018 at 11:54 am
    Permalink

    Ai scris deosebit, artistic, cu emoție si sensibilitate, cu parfum in fiecare litera, trimitandu-ne in timpuri cand, cu siguranta, am impartit cu cineva arome si esente, fie ele dintr-o spuma de baie cu miros de mosc sau vanilia dintr-o inghetata, ori scortișoara unei singure felii de prajitura cu mere, data pe din doua, pe banca tineretii noastre. De stiam atunci, le puneam la pastrare, intr-un flacon cu nume „dragoste fulg” care vine și zboară până dincolo de noi. Desenele tale sunt speciale, cum, de fapt, esti si tu. Imbratisari.

    Reply
    • August 29, 2018 at 1:04 pm
      Permalink

      Imi e dor de mine însămi uneori…asa de dor ca nu stiu ce sa fac. Desenele si scrisul la astfel de povesti sunt bun prilej pentru asta. Imi foarte mulțumesc că m ai inteles atat de bine!

      Reply

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: