Viața poate începe la peste 40 de ani
Când eram tânără, vârsta de 40 de ani mi se părea ceva atât de îndepărtat, de matur, de copt, de aproape de bătrânețe, încât nici nu poposeam mai mult de câteva secunde asupra gândului legat de această perioadă a vieții.
Când eram eu copil părinții prietenilor mei aveau în general vârsta părinților mei, adică undeva sub 30 de ani. Toți erau tineri și foarte tineri. Se înțelege însă că ei mi se păreau bătrâni doar pentru că erau deja ”oameni mari”.
Dar cât am clipit de două ori iată-mă și eu aflată la matusalemica vârstă de 43 de ani. După câte se pare nu sunt nici chiar așa de bătrână, uneori nici măcar ”om mare” nu mă simt. Deși am și momente în care pun pe seama vârstei lipsa de energie sau diverse scârțâieli din corp, spunând că încep să resimt vârsta, știu că asta vine mai mult dintr=o lipsă de antrenament, de motivație de moment sau din anumite cauze trecătoare.
Din fericire în jurul meu sunt multe mame cu copii mici cu vârstă apropiată de a mea, așa că nu mă simt în afara vremurilor și asta mă face să mă simt tânără, plină de avânt și de cele mai multe ori și de energie.
Ideea este că, atunci când eram tânără, nu m-aș fi gândit vreodată că vârsta de 40 de ani poate fi o perioadă în care să poți să o iei de la capăt, să experimentezi, să mergi din nou la școală, să înveți ceva nou. Eu credeam că deja începi să aștepți să vină nepoții.
Iată însă că viața îmi arată că nu e deloc așa.
Nu doar că am avut curajul să fac încă un copil la 40 de ani fără să mă gândesc că mi-a trecut timpul pentru asta, dar de trei ani încoace parcă tot mi se deschid noi și noi uși pe care nu mă sfiesc să intru.
Pentru că îmi plăcea să desenez, să pictez și să colorez, am mers mai departe și am făcut un pas spre a înțelege mai bine această lume fascinantă a artelor: am început să merg la un club de arte plastice alături de copilul meu și chiar sper ca la un moment dat să se formeze o grupă de adulți acolo. Sunt cel puțin două avantaje de aici:
- îl susțin și încurajez pe el prin propriul meu exemplu de muncă și seriozitate și îi demonstrez că se poate face artă chiar și atunci când ani de zile ai crezut că nu ai pic de talent pentru asta
- îmi mențin mintea trează învâțând lucruri noi și având satisfacția de a vedea ce minunății pot ieși din mâinile mele întărindu-mi încrederea in mine.
Pentru că visez ca într-o zi să merg alături de soțul meu și de copii în Spania, m-am reapucat să învăț limba spaniolă. Da, nu e niciodată prea târziu să înveți o limbă nouă. Ba e chiar recomandat să faci asta pentru sănătatea creierului. Profit din plin de tehnologia modernă și exersez aproape zilnic, învăț cuvinte noi și visez la ziua când voi vorbi această limbă la ea acasă.
Chiar dacă la întâlnirile de social media încep să vină oameni din ce în ce mai tineri, oameni care au dezinvoltura și lejeritatea de a utiliza noi le tehnologii la degetul lor mic, mă simt foarte bine între ei, simt că îi pot impulsiona cu exemplul meu, că le pot da idei și avânt spre a vedea viața și din alte unghiuri.
La tinerețe nu prea am avut ocazia să călătoresc, să văd lumea. Acum am o dorință tot mai mare să călătoresc, să cunosc, să aflu.
De ceva vreme mă gândesc să încep o activitate profesională nouă, o activitate în care să folosesc tot ceea ce îmi place să fac dar care să îmi aducă și un venit constant. Am pus pe o listă absolut tot ce pot face, ce îmi aduce bucurie, la ce mă pricep. Imi doresc un job care să implice și lucrul cu mâinile, și relațiile cu oamenii, și creativitatea, și culoara, și program cât de cât flexibil. Da, știu, cer cam multe dar deja știu ce voi face și am început demersurile în acest sens. De fapt e o activitate pe care am mai început-o acum ceva ani dar viața m-a adus în fața altor provocări și ispite și am abandonat-o.
Nu mă gândesc nici o clipă că e prea târziu. Nici măcar că e târziu nu mă gândesc. Simt că vârsta asta de 40 de ani este un fel de prag, este șansa noastră să o luăm de la capăt, să ne contruim viața așa cum vrem, folosind cunoștințele și experienta acumulate până acum.
Dacă la 20 de ani hotărau părinții sau profesorii pentru noi, dacă la 20 de ani hormonii și emoțiile dictate de aceștia erau cei care alegeau iubirea pentru noi, dacă la 20 de ani visam să mutăm munții din loc, acum, la 40 de ani, totul e parcă mai așezat.
Acum putem decide noi ce să facem în funcție de ceea ce ne place.
Acum iubirea are alt farmec și altă savoare iar pentru unii poate fi chiar o nouă șansă.
Acum nu mai vrem să mutăm munți ci doar să schimbăm lumea începând cu noi, începând cu imediata noastră apropiere.
De când am aflat că sunt o persoana de tip ”scanner”, adică o persoană cu potențial multiplu, am înțeles și mai bine rostul preocupărilor mele diferite, m-am înțeles și mai bine pe mine însămi, am înțeles că am o mulțime de drumuri deschise în continuare și că sunt capabilă să merg pe oricare dintre ele.
Ieri am citit un articol care de asemenea m-a impresionat puternic: bătrânețea începe dupa 70 de ani. Suntem prima generație care experimentează această vârstă la o altă intensitate decât cei dinaintea noastră dar percepția societății nu s-a schimbat încă. Cel puțin la noi în țară există o mare inerție în acest sens. Dar sunt oameni care la 60 de ani sunt încă în putere, cu mintea limpede și capabili să fie utili societății. Doar că societatea nu are mijloacele prin care să îi păstreze activi și integrați. Depinde și de noi să schimbăm această mentalitate.
De aceea acest articol al meu este o pledoarie pentru 40 ani – începutul unei noi vieți.
Aveți un vis ascuns adânc în inima voastră? Aveți un caiet din tinerețe pe care ați scris poezii sau începutul unui roman? Aveți un caiet cu schițe dar nu ați îndrăznit să îl arătați nici copiilor voștri? Aveți un hobby pe care nu ați îndrăznit să îl arătați nici celor apropiați?
Acum e momentul să vă luați viața în mâini și să vă dați voie să trăiți, să experimentați, să învățați ce vă place, să o luați de la capăt. Acum e momentul să scrieți cartea propriei vieți, așa cum ați visat doar în cele mai intime momente.
Fiecare vârstă are farmecul ei și e bine să o trăim intens, cu acceptare și bucurie.
Pledoaria mea a fost prilejuită de aniversarea celor 8 ani de Condeie parfumate, aniversare aflată sub titlul Parfumul unui nou început. Veți găsi multe povești în tabelul găzduit de Mirela Pete căreia îi mulțumesc pentru prietenie, încredere și încurajare.
Tu întotdeauna mi-ai părut o persoană tânără și așa îmi vei părea mereu – așa e spiritul tău 🙂 Și te admir pentru tot ce faci, ești un exemplu pentru multe femei!
Eu chiar ma simt si ma consider o persoana tanara dar iata ca avem si constientizarea demonstrata chiar statistic si stiintic a acestei tinereți prelungite.
Multumesc mult! Sper sa inspir si sa aduc doar bucurie in jurul meu.
La mulți ani, dragă Vavaly, condeier prețios și talenat! 🙂
Ei, cum să fii bătrână la 43, pari mai tânără ca oricând și talentul tău la desen e uimitor, te felicit sincer și mă bucur!
La 40 de ani eu încă predam în gimnaziu Educație Plastică și Pictură, având și o grupă de studenți la facultate, negândindu-mă nicio clipă că voi ilustra vreodată cărți! Și iată-mă designer și ilustrator cu peste 25 de cărți ilustrate în librării!
E o certitudine că la 40 de ani un om isteț și ambițios își găsește un drum nou în viață, cel care va fi cu siguranță mai bun, sau cel puțin face un salt spectaculos în carieră, familial, social, etc.
Tu ai dat viață celui de-al doilea copil, minunat ca și primul, dar ai și început să te manifești frumos în mai multe domenii, printre care artele vizuale. Te felicit și îți urez succes.
Îmi place parfumul prezentat de tine, m-ar tenta să comand unul și o felicit pe prietena ta că a luat hotărârea de a face ceea ce-i place.
Mulțumesc pentru participare și urări, pe care ți le întorc înzecit! Să ne revedem cu bine la următoarea poveste parfumată! 🙂
Așa simt și eu, că la 40 de ani ai șanse chiar mai multe decât in tinerete, cunoscandu-te mai bine pe tine însăți, fiind mai sigur pe tine si invatand deja cine esti si ce vrei.
Eu sunt asa de fericita ca fac toate cate le fac si asa de fericita ca am copiii la aceasta varsta incat ma simt cu adevarat implinita.
Iata ca si tu esti o ilustrare perfecta a acestei informatii, ca viata poate incepe frumos si dupa 40 de ani.
Sigur ne voi revedea si la urmatoarele povesti.
Mare dreptate ai si tot ceea ce ai spus mi se potriveste perfect cu o mica diferenta. 10 ani 🙂 La 50 de ani m-am apucat de blog, la 52 de youtube. Daca simt concurenta celor ce au acum 20 de ani? Nu, pentru ca sunt convinsa ca avem cu totii loc sub soare.
Da, Ioana, și tu ilustrezi atat de bine ceea ce am scris eu in articol si sunt asa de bucuroasa cand intalnesc astfel de persoane ca tine. Esti un om tânăr, o femeie frumoasă și un spirit mult mai tânăr chiar decât mulți tineri. Am vazut un video desprre cum sa te machiezi la 5o de ani si mi a placut tare mult tipa respectiva incat am ajuns si eu la vorba ta: e loc pentru toti si toti avem nevoie de informatii adaptate la noi.
Un text inspirational de exceptie. Multumesc, draga Valy.
Pot sa-mi permit sa spun ca esti un tonic exceptional!
Sa-ti realizezi toate intentiile importante si sa te bucuri de ele impreuna cu cei dragi!
Numai bine si frumos! Cu drag!
Multumesc mult, Sunaza!
Am inteles in ultimii ani ca nu conteaza asa de mult ce sunt (ca si eticheta privind profesia sau functia) cat conteaza cine sunt. Iar cand intelegi cine esti cu adevarat si reusesti sa ii mobilizezi si pe cei din jur doar prin faptul ca existi si esti autentic poti spune ca esti multumit de ceea ce ai realizat.
Ma bucur daca te-am inspirat si ti-am dat o stare de bine.
Si eu gandeam la fel!
Dar viata m-a facut sa-mi schimb opiniile si am facut-o, la inceput, de nevoie.
Apoi pentru ca am simtit, ca si tine, cat de important e sa faci, pe cat posibil ce si cum iti place si iti face bine 🙂
Mi-a placut mult aceasta poveste in care ma regasesc, cat despre parfum, mi se pare cel putin interesant!
Viața ne învață și ne ghidează. Dacă avem ochii și mintea deschise o putem trăi la adevărata ei valoare, frumusețe și intensitate :).
Tu eşti sursă de inspiraţie şi mă încarc cu energie şi chef de viaţă şi de a încerca chestii noi de câte ori vin la tine. Mulţi, mulţi înainte! Să ştii că e te prinde rozul ăla 😀
De cand am blogul mi am dat seama ca fiecare dintre noi poate aduce inspiratie, schimbare si frumusete in jurul lui. Iar asta este ceea ce ma motiveaza sa fac toate cate le fac.
Rozul acela va deveni un arămiu, sper eu :).
Eu am depasit varsta de 40 … de mult! 🙂 Anul asta fac saizeci 🙂 (ssssst! nu spune la nimeni!) Dar zau daca îmi pare rau! Verile mi le petrec tot în pantaloni scurti si pe bicicleta! La vopseaua de par am renuntat! Asa mi-e neamul … toti sunt albi, unii chiar de la 30 de ani! Despre tine ce sa spun … nu prea ti-am “tocit eu pragul” blogului dar m-ai surprins enorm cu cel de al doilea mogaldel! Ura! Sa îti traiasca! Nu numai el ci si fratele “mai mare” si sa va aduca numai bucurii!
Nu cunosc parfumul ales de tine, dar te cred pe cuvant! 🙂 Trebuie sa fie tare fain!
Va doresc numai bine! <3
Cand am nascut al doilea copiil imi tot faceam calcule in minte ca atunci cand el va avea nu stiu cat eu voi avea nu stiu cat si mereu ma lua cu ameteala. Acum, in urma constientizarii a ceea ce am scris, nu mai vad deloc asa lucrurile. Iar tu, iată , imi confirmi ca voi putea bate potecile alaturi de copiii mei chiar daca ei vor avea 20 si eu 60. yuhuu!
Multumesc de urari! Multi ani tineri inainte si tie!
La multi ani sanatosi si fericiti !
Să fie pentru toată lumea o nouă viață chiar și după 40 de ani!
Articolul tau e diversificat, denotă îndrăzneala de a-ți urma visurile și a-ți atinge obiectivele propuse.
Îndemnurile pe care ni le adresezi sunt demne de urmat.
Îți doresc să-ți îndeplinești tot ceea ce ți-ai propus și chiar mai mult.
Exemplul prietenei tale este motivat pentru toți cei care își doresc altceva, poate chiar o schimbare totală a vieții pe care o duc.
La mulți ani, condeier! 😊
P.s. Îmi plac mult desenele tale și activitățile diverse cărora le dedici parte din timpul liber.
Mă bucur foarte mult daca am adus inspiratie si motivatie prin ceea ce am scris. Exemplul personal mi se pare mai puternic decat orice statistica publicata prin reviste sau mai stiu eu ce. si mai ales exemplul venit de la oameni obisnuiti, ca noi, nu de la vreo vedetă.
Multumesc de aprecieri! Asta e un motiv in plus sa continui.
Excelent material, mi-a placut foarte mult. Iar linia asta : “Nu mă gândesc nici o clipă că e prea târziu. Nici măcar că e târziu nu mă gândesc ” e exceptionala. Cer voie s-o distribui, cu ghilimelele de rigoare.
La multi ani, condeier frumos!
Multumesc mult pentru apreciere! E un articol muncit si simtit si de care simt ca au nevoie multi oameni.
Chiar ti-as fi recunoscatoare daca l-ai distribui si tu, sa fie de folos la cat mai multi. E nevoie sa constientizam ca viata e data pentru a fi traita, nu pentru a astepta sfarsitul.
O să vinmai des pe la tine pentru că mă regăsesc, pentru că mă apropii de 40 si pentru că am observat la tine niște chestiute cool:
– esti mai sigura pe tine si asta-ti dă un plus de frumusete
– cumva, te-ai regrupat si ai inceput sa-ti faci timp pentru tine dar si impreuna cu copiii, lucru pe care eu inca nu reusesc sa-l fac pe bune. Poate pentru ca-mi tot repet ca-s mama singura desi nu resimt asta ca pe un handicap ci ca pe: vai, eu n-am timp ca celelalte…
Ai evoluat frumos!
Sa fim sanatoase si sa ne crestem copiii frumos
Hug
Eu am acceptat inca de la inceput, după ce l-am avut pe Horia, că va fi o perioada in care nu voi mai avea timp pentru mine, pentru activitatile care imi placeau. Asa ca am pus toate materialele bine, dorintele in cui si m-am concentrat pe ce era de facut cu provocarile pe care mi le puneau in față doi copii. Acum, incet incet, imi recuceresc si eu timpul, pasiunile, propria persoana.
Am mai invatat si ca timpul e cum ni-l facem, asa din crâmpeie. Nu e musai sa facem fapte de glorie dar o ora furata pentru noi, ora in care sa stim sigur ce vrem sa facem si ce ne dorim de la ea, conteaza mult pentru moralul nostru. ca sa am o duminica libera pentru pictat sau mesterit cercei, trag tare sambata sa am mancare gatita, casa curata, toata lumea sa-si vada de ale lor iar eu sa imi vadde ale mele. organizarea conteaza mult. ca daca eu ma trezesc si zic ca am chef sa fac doar ce mi place iar in casa e haos nici eu nu voi putea face ce-mi place.
Cat despre varsta… sunt tot mai convinsa ca anii astia au un potential foarte mare si depinde de noi sa il valorificam.