Sarcina la 40 de ani

Atunci când am decis sa mai facem un copil nu ne-am  gândit prea mult la ce va însemna asta, nu ne-am mai gândit la cele 9 luni ce vor urma si asa mai departe. Ne-am gândit doar la faptul ca eu deja urma sa împlinesc 40 de ani si e o vârsta la care ceasul biologic îti cam spune ca nu prea mai ai timp sa te gândesti si iar razgândesti, cum facusem de vreo 5 ani încoace.

Dupa ce au aparut cele doua liniute pe testul de sarcina, semn ca dorinta ni s-a împlinit fara prea multe încercari si batai de cap, am început sa caut informatii despre sarcina la 40 de ani.

Mai întâi am sunat un prieten, respectiv o prietena care si ea a nascut dupa 40 de ani. E drept ca primul copil, dar tot era bine ca puteam sta de vorba cu cineva. De fapt ea a fost si prima persoana care a aflat. M-a încurajat, mi-a vorbit despre sarcina pe care a avut-o si despre faptul ca totul a fost bine în final.

Am început apoi sa caut informatii pe internet. Ceea ce s-a dovedit o mare greseala. De ce? Pentru ca toate cele patru articole pe care am avut puterea si rabdarea sa le citesc vorbeau doar despre riscuri, inconveniente si laturi negative ale vârstei. Articole scrise pe genunchi, documentate superficial sau deloc. Ceea ce m-a dus înca o data la concluzia ca nu tot ce e pe internet e si adevarat în ziua de azi. Un singur articol mi-a placut care prezenta pozele câtorva celebritati din lume, trecute de 40 de ani si care au devenit mame.

Nu zic ca informatiile din articolele citite nu erau adevarate, dar parca atunci când te apuci sa cauti informatii despre un subiect îti doresti sa afli si informatii cu o tenta mai realista si documentata. Îmi amintesc cu ani în urma când cautam o informatie despre un subiect, mai ales legat de sarcina, sanatatea mamei si a copilului, gaseam informatii mult mai documentate, argumentate, nu doar asa, scrise în fuga sa fie.

Revenind la experienta mea, trebuie sa recunosc ca nici reactiile celor din jur, ma refer la parinti si alte persoane mai în vârsta, nu au fost prea departe de tonul articolelor citite. “Vai, la vârsta ta mai faci copii?”, ” nu te complici sa faci asta acum?”, ” ce o sa te faci când va mai creste copilul?” ,”o sa mai ai energie  si rabdare?”,  “ce o sa-i mai oferi?”.

Nu prea am stat sa aprofundez întrebarile si nici sa le raspund curiosilor, dar pot spune sincer ca m-au influentat în sensul unui sentiment de jena, de a nu ma “lauda” cu sarcina cu aceeasi dezinvoltura ca la 30 si un pic. Mi se parea ca poate au oamenii dreptate, ca poate vremea mea a trecut si alte stupizenii de genul asta.

Abia când am început sa primesc încurajarile prietenelor, sa primesc cuvintele de admiratie si mai ales când am vazut bucuria lui  Dante în fata vestii, am început si eu sa simt cu totul altfel sarcina. Am realizat ca, dimpotriva, e un miracol ceea ce mi se întâmpla, ca e o experienta de care trebuie sa ma bucur din plin, sa o îmbratisez cu toata dragostea, indiferent de inconvenientele ce vor urma.

Sigur, usor nu a fost si nu este nici acum, când sunt pe ultima suta de metri. Probabil unele din cele cuprinse în articolele despre sarcina la 40 de ani s-au adeverit. Dar sansa de a mai trai o data aceasta experienta unica compenseaza pe deplin toate astea.

E drept, acum, la vârsta asta, cu atâtea informatii în jurul nostru, suntem mult mai constiente de ceea ce ni se întâmpla, de transformarile pe care le traim, de masurile pe care le putem lua pentru a avea o sanatate buna în conditiile date.

Totusi, la fel de drept e si ca, toate aceste informatii se pot transforma în capul unei gravide mature în tot felul de pitici, de pui de paranoia si alte vietuitoare de acest fel. Pornind de la ceea ce mâncam, purtam, la produsele cosmetice folosite si pâna la pozitia de dormit.

Da, sarcina la 40 de ani vine la pachet cu o multime de stari si reactii ale celor din jur. Dar toate astea tin doar de conjunctura si nu  de vârsta. Vârsta e doar în mintea si prejudecatile noastre. Odata decizia luata nimic nu ar trebui sa mai influenteze pe viitoarea mamica care, dimpotriva, are nevoie de sustinere si încurajare, de ajutor din partea familiei si a prietenilor si, mai ales, de multa relaxare.