Bradul… versus Mos Craciun

Pe final de an si de gradinita am participat alaturi de Dante la cateva evenimente organizate in diferite locuri de catre diverse institutii. Totul a fost frumos, emotionant, copiii grozavi si foarte seriosi in rolul lor de mici artisti – cantareti, dansatori, actori-.

Un lucru a fost cam derutant pentru mine: invazia de Mosi Craciuni prezenti la fiecare eveniment.

Cel de la gradinita a fost deghizat in toata regula, purtand o masca din plastic si fiind chiar plapand fata de legendarul din poveste. Copiii insa l-au acceptat si au primit darurile cu la fel de mare emotie.

A doua zi am fost la un spectacol organizat de catre primarie impreuna cu grupul de canto in care Dante tocmai isi face primii pasi pe scena. Despre muzica si altele voi scrie cu alta ocazie. Acum ma refer la mosi , asa ca raman pe subiect. Un mos destul de autentic a asistat la spectacol, inconjurat de o mare de sacosi. Dupa ce copilasii isi incheiau numarul, mergeau si isi ridicau darul.

Am plecat apoi la un alt eveniment organizat de catre institutia unde sotul lucreaza. Frumoasa initiativa, am apreciat chiar. Erau adunati acolo taticii in special, cu copilasii lor, plini de emotie cu totii. Copiii au spus frumos care ce a stiut: o poezie, un cantec, un colind. Mosul era mucalit , imbracat dupa cum cere traditia de mos, avea chiar si doua frumoase Craciunite ce il ajutau sa se descurce cu atatea nume de copii si tatici.  Si-a primit si de acolo Dante sacosica.

Intrebarea mea era: oare ce o fi in capusorul lui vazand atatia Mosi Craciuni, chiar si cate doi pe zi?

Lamurirea a venit tot de la el:

– Mama , eu stiu ca la serbare la gradinita a fost un om deghizat, dar m-am prefacut ca este Mos Craciun. 

– Mama, eu stiu ca sunt mai multi Mosi Craciuni care aduc la toti copiii cadouri, nu este numai unul singur. 

Dezamagirea cea mare a fost insa cand a vazut “darurile” din fiecare punguta. Cand si in cea de-a treia a vazut ca sunt tot dulciuri (numai pun la socoteala sticla de bautura cu cofeina din partea primariei) a spus dezamagit:

– Offf, tot dulciuri? Dar cadourile cand le primesc?

Am profitat de prilej si i-am spus cam asa:

Adevaratul Mos Craciun este cel care iti va lasa cadourile sub bradul de acasa, cadourile pe care tu ti le-ai dorit, atatea cate va putea si el sa iti aduca. Atunci, in noaptea aceea va avea loc adevarata magie a Craciunului. 

A fost singurul mod in care i-am redat speranta ca totusi va primi si jucariile si cartile mult dorite.  Sper ca i-am intarit si speranta ca totusi Mos Craciun exista…

Acum stau si eu si ma intreb, gandind prin prisma cuvintelor lui de copil: oare cat de greu este ca cei de la primarie sau de unde or fi ei sa puna acolo, printre dulciuri, si o jucarioara, o carticica, un caiet, un creion colorat? Sunt copii care s-ar bucura enorm sa primeasca asa ceva. Pentru unii o cutie de plastilina cred ca ar face cat trei pachete de ciocolata. 

Dupa toata aceasta perindare printre Mosi Craciuni mai reusiti sau mai caraghiosi, o constanta mereu autentica si mereu admirata ramane el, Bradul. In jurul lui se canta colindele si se spun poeziile, cu ochii la el copiii simt magia sarbatorii. La vederea bradului exclamatiile vin nu doar din guritele lor mirate ci si din glasul nostru de adulti.

Fie ca este impodobit cu cateva bucatele de hartie colorata sau cu cele mai sofisticate si la moda ornamente, bradul pentru mine reprezinta acel punct cald al casei sau al locului in care se afla. Imbie la povesti, la visare, la zambet.

Cred ca nu ma voi simti asaltata vreodata de invazia de brazi impodobiti de Craciun, asa cum ma simt asaltata de invazia de Mosi  Craciuni deghizati:).  Chiar acum in casa avem trei brazi: unul mare, bogat impodobit, unul mic in bucatarie, impodobit cu niste ornamente superbe din lemn, si unul pe hol imbracat doar cu beteala. Plus alti cativa din carton facuti de manutele de copil. Dar nu mi se par prea multi. Am simtit nevoia sa vad bradutul in orice colt al casei.

Copiii iubesc instinctiv ce e autentic si frumos. Zilele trecute, vazand un brad mare si bogat, Dante a exclamat:

– Ce frumos este… imi vine sa il impodobesc pe tot.

Si nu, nu l-ar fi luat acasa. A inteles ca locul lui este acolo, in pamant. Nu la noi in casa.

1_original

 

Despre brad si magia lui au mai scris si alti membri ai jocului. Ii gasiti in tabel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.