duzina de cuvinte – de sezon
Desfac timbrele unul cate unul si le lipesc ca pe niste abtibilduri pe plicurile calatoare, purtatoare de urari si ganduri, cu un mesaj pentru fiecare. Mi-am creionat un plan de sfarsit de an trimitandu-i si un mesaj de multumire si de bucurie ca am razbatut cu bine in al lui desis.
Discul soarelui a plecat de zile bune pe alte meleaguri, lasand in loc un peisaj salin conturat de promoroaca asezata pe coaja copacilor si in crengi, din zi si pana in noapte. De parca mesterul ce a creionat tabloul a recurs la un misterios limbaj de exprimare artisitca, lucrand la lumina unui lampadar ce s-a vrut a fi soare si a devenit luna.
Imi asez gandurile intr-o invizibila basma careia ii fac noduri solide pentru ca ele sa numai plece si sa descrie naravase asimptote in geometria mintii mele. Nu e usor, dar cu putin antrenament invat sa le prind si sa le imblanzesc, pentru a le putea scoate atunci cand prilejul o va cere.
In incheiere va fac un anunt: sentinta s-a dat! Vin sarbatorile. De acum fiecare cum crede. Sau ce crede. Dar eu zic ca e bine sa mai credeti inca. Cum in ce? Macar in Mos Craciun. Chiar daca anul asta a fost invazie de Mosi pe metru patrat. Haideti sa-l redescoperim fiecare pe Mos Craciun cel adevarat ce sta pitit acolo, in inima noastra!
Pentru ultima duzina a acestui an dati fuga sa vedeti ce au scris si ceilalti harnici duzinari in tabel la psi!
