Psi luneli – O dragoste
Când apare ea zilele par mai frumoase, cerul mai albastru, copacii uscati par înfloriti. Nici o zi nu e plictisitoare, nici o fata numai pare trista, zâmbetele rasar la tot pasul. Desigur ca raspuns firesc la zâmbetul ce se încapatâneaza sa stea întiparit pe fata, ca un stindard al unui secret vechi de când lumea.
Când apare ea sângele e mai vioi, mersul mai saltat, telefonul suna mai des, gândul are o singura si precisa destinatie. Nici un obstacol nu pare de netrecut, nici o fapta nu pare nebuneasca.
Ea da frumusete, ea da sens vietii si tot ea ne poarta cu pasi siguri mai departe pe carari nestiute.
Da, ea, dragostea. Numai o dragoste poate face toate aceste minuni. O dragoste ce o face uitata pe alta, o dragoste trecatoare aparuta atunci când credeai ca acest lucru nu se va mai întampla vreodata, o dragoste de un anotimp. Orice dragoste are un singur scop: sa ne arate ca traim, ca simtim, ca meritam sa primim spre a darui însutit mai mult.
