Duzina de cuvinte – Paris

Statea asa. fara un scop precis si privea lung pe fereastra. Drumul i se asternea în fata lin, destul de limpede chiar, dar ea înca îsi cauta o scuza pentru a-si prelungi starea asta de nefacere, de relaxare amagitoare. Gasea destule dar toate cusute cu ata alba si mirosind a eschiva.

Îsi stinste tigara în scrumiera cu regretul de a o fi savurat pe ultima pentru cine stie câta vreme de acum încolo. Parca si-ar mai fi prelungit placerea pentru câteva minute. O împinse pe scândura lucioasa a mesei cu un gest scurt, rasturnând în graba si scaunul minuscul pe care se odihnise pâna atunci.

Desi era hotarâta ce avea sa faca în continuare, nu ar fi schimbat nimic din starea de lucruri în care se afla dar viata i-o cerea imperios în acest moment de cotitura al vietii ei. Îi parea ca acelasi scenariu ca si alta data se derula cu repeziciune, secventa cu secventa. Un el, un trandafir, un parfum, un geamantan, o inima frânta. Sau poate doua. Era sigura ca nici a lui nu ramasese tocmai întreaga dupa ultima lor scena tumultuasa.

Nu era vreo sclifosita, putea îndura multe, dar ultimele încercari îi fusesera de ajuns. Prefera sa se retraga singura, sa se ascunda ca o veverita într-o scorbura minuscula, sa îsi depene amintirile în tacere, sperând sa înteleaga de ce i se întâmpla mereu acelasi lucru. Dar oare va întelege vreodata? Oare sentimentul de vina care o coplesea va disparea vreodata? O va elibera de povara asta pe care o ducea cu ea?

Era doar o femeie cu puteri limitate, cu trairi normale. Chiar daca i se spunea ca e puternica, învingatoare. Nu se mai simtea asa. Nu îsi dorea decât liniste. Dar si o schimbare. Era în primul rând o femeie de actiune care nu statea prea mult sa îsi plânga de mila. Oricât ar fi durut-o întâmplarea.

Se apleca si aduna în goana câteva scame de pe covor – din obisnuita- privi la obiectele din jurul ei care îi devenisera dragi în ultima vreme, ca într-un gest de bun ramas.

Se privi cu ochi curiosi în oglinda, îsi trecu mâna prin par într-un gest simplu si familiar, apuca în graba geamantanul, cu teama de a nu se razgandi, îsi pipai cu atentie în buzunar biletul de avion si pasaportul pentru a se asigura ca erau toate la locul lor.

Cobora cu pasi repezi scara fara a mai privi în urma, fara a lasa vreun cât de mic sentiment de regret sa i se strecoare în suflet. Gândi aproape cu voce tare:

– Paris… voi fi curând în Paris…

În acel moment întorcea o fila a vietii ei. Fusese deja scrisa. O fila alba, noua si fara pata astepta sa fie acoperita cu noi semne si noi întâmplari. Poate si noi iubiri. Poate chiar marea iubire… Oricine are dreptul la înca o sansa, nu?

Cuvinte de poveste s-au adunat si în aceasta sâmbata în tabelul duzinei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.