Am scos luna la plimbare – Carolyn Curtis și Alison Jay
Știți etapa aceea în care copiii spun tot timpul ”al meu”, ” al meu”? Ei sunt centrul Universului și absolut tot ce îi înconjoară este al lor. Da, chiar și Luna de pe cer. Probabil de aici a apărut și vorba aceea că vrea Luna de pe cer. Se pare că în copilărie simțim că o avem apoi ne dăm seama că am pierdut-o, că s-a îndepărtat de noi.
Nu știu voi dacă vă mai amintiți dar eu îmi amintesc încă nedumerirea din copilărie, atunci când mi-am dat seama că luna efectiv mă urmărește peste tot. Unde mă uitam sau mă întorceam era și ea în nopțile de vară când mă nimeream încă la joacă cu copiii.
Luna exercită o fascinație specială nu doar asupra poeților și îndrăgostiților ci și asupra celor mici. E acel gloob magic agățat de bolta cerului și naște o mulțime de întrebari: cum stă ea acolo sus? cum de nu cade? cu ce e prinsă? oare are picioare? oare vorbește? oare se poate locui pe Lună? oare există cu adevărat omul din Lună? de ce uneori e mică și subțire ca o secure și alteori e mare ca o mămăligă?
Cred că nu este copil pe Pământ care să nu își fi pus astfel de întrebări și care să nu fi visat la călătorii fantastice pe Lună sau alături de Ea.
Am scos luna la plimbare este o carte ce rezumă toate cele enumerate de către mine mai sus în stilul caracteristic cărților Editurii Cartemma.
Copilul meu cel mic, Horia, 2 spre 3 ani, este fascinat de lună. Mereu se uită după ea, vorbește cu ea, mi-o arată, povestește privind-o, știe că atunci când apare luna este deja noapte si că trebuie să dormim. Nu vorbește așa de mult despre soare cum vorbește despre Luna lui.
Când am primit cartea de la Laura Frunză, cea care a făcut și traducerea acestei cărți, am fost convinsă că îi va produce mare bucurie cartea. Dar nu m-am așteptat chiar la un asemenea impact. Pentru multă vreme a devenit cartea lui de somn, cartea cu care vorbea și încă vorbește înainte să adoarmă. Practic el citește pe carte. Vorbește cu luna, se bucură de imagini și adoarme fericit.
Cartea prezintă călătoria unui băiețel ca și el prin împrejurimile casei. Sub pretextul plimbării alături de lună băiețelul povestește în cuvinte simple, în propoziții scurte, cu rimă, despre cer, case, animale, joacă, descoperire. Adică exact acele mici întâmplări care fac un copil să descopere lumea și să nu îi lase nici o clipă de răgaz până la ora somnului.
Lectura cărții este un bun prilej pentru dialog, pentru a-i pune intrebari copilului pe baza imaginilor, de a-i afla gândurile și de a te uimi de câte știe.
Mie îmi place tonul ritmat în care curg cuvintele, ton care te îmbie la blândețe și linște, ca pentru a te pregăti de culcare.
Ilustrațiile au un aer de plutire, de purtare în vis, de alunecare, deși sunt colorate și bogate.
La sfârșit găsim și câteva informații despre lună ca și corp ceresc, despre fazele lunii și importanța ei pentru oameni precum și despre lumea nevăzută a nopții.
Am citit impresiile lăsate de către cititori pe goodreads la această carte și sunt absolut delicioase, confirmându-mi încă o dată că tot ceea ce am simțit și am scris mai sus au simțit și alți părinți, chiar și pentru versiunea în limba engleză.
Cartea este scrisă de Carolyn Curtis , ilustrată de Alison Jay și tradusă în limba română de Laura Frunză.
Este publicată de Editura Cartemma și poate fi achiziționată din librăriile din țară sau online.
