Esti multitalentat și preocupat de multe domenii? Poate că esti ”scanner”.

Ce este un om cu un potential multiplu:

• are o multime de preocupari din domenii diferite
• este într-o continuă căutare și descoperire
• se simte bine atunci când creează
• se scufunda cu totul în ceea ce face în acel moment
• o ia mereu de la capăt
• învață mereu ceva nou
• are capacitate mare de a invăța rapid lucruri noi (scanează cu rapiditate ceea ce îl duce mai repede către înțelegerea a ceea ce vrea să facă)
• are capacitate de a sintetiza informațiile și de a scoate maximul din ele dar și de a crea conexiuni între ele și între domeniile diferite în care are deja interese
• are o adaptabilitate mare (eu credeam că toți oamenii au această capacitate dar în timp am observat că nu este așa).

Te regăsești în una sau mai multe din punctele de mai sus? Atunci acest articol este pentru tine.

Am fost mereu o persoana cu interese și preocupări multiple

Cei care mă cunosc, fie din viața de zi cu zi fie din online, știu deja că am preocupări multiple, că nu mă opresc niciodată din a face ceva, din a descoperi, din a căuta și a afla. Într-o zi postez un desen sau o pictură făcute de mine, în altă zi un text sau o recenzie de carte, într-o săptămână sunt extrem de entuziasmată de ceea ce cos la mașină iar în alta meșteresc bijuterii. De Crăciun sunt entuziasmată de un proiect iar până în vară am deja o duzină de proiecte terminate sau abandonate.

Privind în trecutul meu am realizat că mereu am fost așa, nu e doar o chestie apărută în urma maternității, cum am fost o vreme tentată să cred. E drept că maternitatea a activat mai mult latura mea creativă, că am descoperit noi ramuri de explorat, dar adevărul e că mereu am avut  preocupări multiple, că mi-a plăcut mereu să fac câte ceva cu mâinile, să descopăr domenii noi.

Deși am terminat învățământul economic, m-am trezit făcând croitorie cu aceeași lejeritate cu care făceam calcule matematice. Era o provocare pentru mine să ajustez mărimi, să calculez unghiuri, să măsor și să văd că ies perfecte hainele pe care le gândeam, chiar și modificând tipare. Și toate astea fără să merg la vreo școală sau să mă învețe cineva.

La fel au decurs lucrurile și mai apoi cu toate câte le-am făcut.

Ca tot omul mi-am făcut și eu introspecții, mi-am analizat procupările și comportamentul.

Acum o săptămână scriam în jurnalul meu o mustrare către mine: pornesc cu avânt un proiect, o idee, apoi o abandonez, mă demotivez, mă las copleșită de lene. Dar oare chiar e lene? Nu îmi fixez nici măcat obiective financiare legate de ideea respectivă. O fi bine așa?

Poate că ești scanner!

Era clar că simțeam să găsesc niște răspunsuri. Iar ele au venit pe neașteptate într-o conversație cu Andreea Dragomir. Ea mi-a spus: poate că ești scanner.

Citind articolul ei  Sunt ”scanner. Tu? am simțit că dintr-o dată s-a deschis o ușă către mine însămi. Toate întrebările care se buluceau în mintea mea primeau răspunsuri unul după altul. Am început să caut cu febrilitate informații și am găsit câteva articole foarte interesante în limba engleză despre asta.

Mi-am reamintit ce îmi spunea soțul meu la începutul relației noastre, că e uimit cum de eu am mereu o părere despre domenii de tot felul. Mie mi se pare firesc să știu o mulțime de lucruri, fără să îmi pun neapărat problema la ce îmi trebuie acea informație sau dacă sunt expert în domeniul respectiv. Cu alte cuvinte mă simt bine să fiu “happy amateur and delighted dilettante”, cum sună o descriere a persoanelor de acest fel.

Scanner ciclic și scanner secvențial

Destinul face să am lângă mine, de 10 ani, o parteneră de creativitate și descoperire, pe prietena mea Maria. Dar, deși ne entuziasmăm la aceleași idei și proiecte, în vreme ce eu revin asupra preocupărilor la distanță de câteva luni sau câțiva ani sau chiar merg în paralel cu mai multe odată, ea le abandonează după ce le-a descoperit secretele, privind mereu către noi domenii de descoperit și explorat.

Am aflat că nu e nimic greșit nici la ea nici la mine. Pur și simplu eu sunt un scanner ciclic iar ea e un scanner secvențial.

 

Esti creativ, multitalentat și pasionat de multe domenii?

Cum faci ca toate aceste preocupari să aibă un sens pentru tine? Cum le aduci la un numitor comun?

Am sintetizat câteva din informațiile pe care le-am adunat în aceste zile dar și câteva concluzii trase din experiența mea:

• Bucură-te de cine ești și cum ești! Nu te jena de faptul că ai preocupări diverse dar nu poți răspunde la întrebarea: cu ce te ocupi? Da, mie mi s-a întâmplat de multe ori să mă simt stânjeită de întrebarea asta și pur și simplu să ezit a începe să înșir toate preocupările mele, căutând disperată în minte o etichetă care să le cuprindă pe toate.
• Pozitionează-te corect în societate! Ești  cine esti ca fiinta umana sau prin ce faci zi de zi? Poti alege să fii puternic sau să fii slab vis-avis de felul tău de a fi, mai precis poți transmite încredere în ceea ce ești și știi să faci sau poți fi ezitant și nehotărât, așa cum am fost eu atâția ani de zile.
• Nu striga in gura mare intentiile pe care le ai! Da, recunosc, e cam greu să nu te apuci să povestești tuturor cunoscuților, mai ales când ești cuprins de entuziasm și atât de sigur de succesul pe care îl vei avea, despre noua ta pasiune sau noua ta idee mirobolantă. Multă vreme am crezut că spunând prietenilor îmi iau un fel de angajament pentru a finaliza proiectul. Aiurea, îl pot abandona cu la fel de mare ușurință ca și cum nu aș fi spus nimănui.
• Păstreaza-ți anonimatul până când ești sigur că vei împlini noua idee! Anonimatul îți dă lejeritatea de a experimenta, de a greși, de a învăța.
• Nu incerca sa faci din orice o afacere! Cum așa? Serios? Da, foarte serios. Am trecut prin toate etapele în care am  visat că voi face munți de bani cu ideile mele, dar nu mi-am făcut de fapt niciodată un plan de afaceri. Deși, recunosc, am făcut aproape totul doar din bucuria de a face, de a învăța și a descoperi, încercările sau intențiile de a le monetiza au existat. Nu pe toate, unele au fost clar doar ptr bucuria mea.
• Fii fericit cu cine esti si cum esti si nu tine cont de gura lumii!  Foarte adevărat. Până la urmă tu ești singurul care își plătește facturile și nu va veni nimeni să o facă pentru tine.

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Am fost educați să ne alegem o meserie,  să urmăm un drum, să începem un proiect și să îl ducem la capăt, să nu abandonăm ceva ce am început oricât de greu ne-ar fi.

Cartea „Refuse to choose” scrisă de Barbara Sher se pare că vorbește exact despre aceste lucruri care mă frământă și pe mine. Nu am  deocamdată cartea, dar am urmărit câteva video ale autoarei și mi-am dat seama că nu e nimic greșit în a fi așa cum sunt.

La fel e și cu alegerea unui job. Multe persoane ”scanner” preferă să lucreze pe cont propriu, să își urmeze propriile chemări, fără a se lăsa încorsetați în rigorile unui sistem. Eu am crezut multă vreme că am o problemă cu autoritatea, că nu îmi place pur și simplu să am șefi și de aceea prefer colaborări, parteneriate, și nu îmi doresc un job stabil. De fapt refuzul meu inconștient era de a merge pe o singură cale, preferând să îmi aleg singură drumurile. Cu alte cuvinte sunt deja ceea ce sunt fără a trebui să mă mai ”fac” ceva.

Nu e așa că e o ușurare să afli că e normal să îți fie greu sau imposibil să alegi doar o preocupare din atât de multe activități care te interesează?

Te întrebi poate cum arată casa și timpul unei persoane cu potential multiplu?

Casa mea e de fapt reflecția acestui fel al meu de a fi: o masă este pentru lucru manual, alta e plină de cărți și agende, în alt coș sunt blocurile de desen și culori, într-o cutie se află materialele textile, în bucătărie e câmpul meu de luptă în domeniul culinar. Preocupările mele se regăsesc peste tot în casa mea astfel încât să nu pierd timp cu a-mi pune la îndemână materialele necesare.  Faptul că am o ciclicitate a preocupărilor m-a învățat să nu-mi ascund sau abandonez materialele, ci să le organizez și să îmi fie mereu aproape. Nu se știe niciodată când îmi vine vreo idee nouă.

Cum e să fii și mamă și scanner?

Cel mai greu îmi este să jonglez cu timpul. În fiecare dimineață mă trezesc cu capul plin de idei, fierb de dorința de a face și aia și ailaltă, de a termina ceva început în ajun sau de a începe ceva nou. Dar ziua are un timp limitat, eu sunt și mamă, datoriile de gospodină sunt multiple și uneori pur și simplu refuz să fac ceva simțind că nu voi avea răgazul sau liniștea de care am nevoie. Iar seara mă găsește poate frustrată că iar nu mi-am pus în practică planurile mărețe.

Sunt însă și zile în care nu mai văd și nu mai aud nimic decât pasiunea mea, dorința mea arzătoare de a crea, de a face, de a duce la capăt ce am început. Zilele alea sunt pentru mine cele mai frumoase, cele mai pline de satisfacții.

De multe ori obiectele create le dăruiesc, nu îmi opresc nimic pentru mine. Eu mi-am primit răsplata făcând. Abia acum am înțeles de ce e astfel.

Dar am și o veste bună!

Timpurile moderne au din ce in ce mai multă nevoie de astfel de oameni. Tot mai multe companii sunt în căutarea unor oameni care pot face mai multe lucruri, care au capacitatea de a învăța rapid, de a face conexiuni între domenii diferite, care au entuziasm și prospețime ori de câte ori o iau de la capăt.

Abia acum am înțeles că pot începe să mă organizez cu adevărat, că pot face lucrurile pe rând, că nu trebuie să fie fiecare zi un câmp de bătaie cu mine însămi, că pot afla ce aș putea face cu adevărat pentru a avea un job care să includă câteva din aspectele în care mă regăsesc, lăsând celelalte preocupări doar să îmi bucure sufletul și să îmi satisfacă curiozitatea cu care m-a înzestrat natura. Chiar dacă în continuare ziua mea arată ca un maraton în care jonglez cu diferite preocupări, focusul meu se va muta către una sau două preocupări principale, iar celelalte le voi face în funcție de inspirație, le voi lăsa pentru anumite zile ale săptămânii, îmi voi selecta cu mai mare grijă proiectele în care să mă implic.

Sunt multe astfel de persoane în jurul nostru așa cum sunt și o mulțime de personalități care au avut sau au un potențial multiplu.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, și tatăl meu se încadrează tot la acest tip de persoană, având o mulțime de interese și preocupări, având încă o curiozitate copilărească chiar și la cei 70 de ani ai lui. Cât despre copiii mei, unul din ei sigur îmi calcă pe urme. Acum, știind ceea ce știu, parcă îmi e și mai ușor să îl înțeleg și să îl îndrum.

Dacă te recunoști în acest articol, dacă ai și tu întrebări și frământări de acest fel, cred că e timpul să accepți ceea ce ești și să mergi mai departe cu asta.

Fii ceea ce esti si fa ceea ce simti pentru ca lumea are nevoie de ceea ce îi oferi prin felul tău de a fi! Și eu știu că una din marile bucurii ale unui ”scanner” este de a împărtăși cu cei din jur ceea ce știe, face și descoperă.

Câteva din materialele pe care le-am găsit eu sunt legate de job potrivit, cum să faci o afacere chiar și dacă ești scanner, cum să fii scanner și totuși să ai succes (sau mai degrabă despre cum a fi scanner nu înseamnă nu doar a ști ci și a acționa). O revelație și o inspirație sunt pentru mine și materialele video făcute de Barbara Sher precum și Emilie Wapnick (un clip pe care l-am văzut acum ceva vreme dar care nu a făcut atunci declicul necesar în mintea mea).

Îi sunt de asemenea recunoscătoare soțului meu pentru tot sprijinul continuu pe care mi-l acordă, pentru că este lângă mine oricâte idei năstrușnice am, că mă înțelege și mă suportă zi de zi. Sunt recunoscătoare pentru prietenele mele care mă încurajează, care îmi dau elan și care nu mă judecă niciodată, ori de câte ori aș schimba macazul în acțiunile și preocupările mele. E mare lucru să ai toate astea.