Pasi – roman de Em Sava & Axel
”Suntem carne și oase și suflet. Cu suișuri și coborâșuri și lista aferentă de defecte și păcate. Cu mofturi și trezit uneori pe partea stângă. Îndrăgostiți de viață și generoși câteodată. Melancolici și triști când ne bântuie toamnele.
Teoretic oricine poate fi sufletul pereche al oricui. Cu conndiția să muncească. Să construiască…
Există însă și situații compromise din start, în care crești paralel cu celălalt….”
Am citit cartea Pași în două zile. Mi-am lipit-o de mână și nu am mai lăsat-o, de teamă să nu rămână uitată printre necititele de pe noptieră. Dar adevărul e că nici nu am mai putut să o las odată ce m-am identificat cu personajele, odată ce m-am frământat alături de Nicole pentru a lua cea mai bună decizie sau am trăit tristețea și singurătatea lui Alex.
Căsnicia nu e o treabă doar de alb și negru. Căsnicia nu e doar despre a trăi în aceeași casă. Căsnicia e un organism în sine, e un compromis sau o bucurie, nu e o constantă, nu e o linie continuă. Cine zice că nu a avut în căsnicie tentații, că nu s-a întrebat vreodată dacă o altă cărare nu ar fi mai înflorită, cred că se minte pe el însuși.
Dar cartea nu despre căsnicie vorbește. Nici măcar despre tentații sau adulter. Cartea e despre iubire. Iubirea dincolo de cuvinte. Iubirea ca împlinire. Dar tot ea, iubirea, e și deschizătoare de ochi, de minte. E cea care deschide larg ferestrele și îi face pe protagoniști să vadă spărturile din ziduri și lumea largă ce îi așteaptă dincolo de zidurile autoimpuse.
Cartea e interesantă din perspectiva în care e scrisă, de un bărbat și de o femeie, aflați la mii de kilometri distanță. Eu încă mă întreb cum s-a putut face asta :).
Romanul are o curgere scenografică, te simți ca într-un film ce te captivează cu fiecare secvență deși cuvintele sunt calde, frumoase, rotunde, fără asperități sau țipete. Nimeni nu judecă pe nimeni, tăcerile sunt calde chiar și atunci când dor. Poate de aceea singurul personaj care ”țipă”, care apare în final să dărâme castelul de nisip, e atât de brut construit, ca un bloc de piatră necioplit. Dar uneori e nevoie de un bolovan pentru a ne trezi, pentru a ne da seama că drumul pe care mergeam s-a înfundat și că pașii ar trebui să ne poarte pe altul, cel către noi înșine în primul rând.
Em Sava (pe care o știu și citesc deja de niște ani) și Axel (am intrat pe blogul lui să iau link-ul și m-am trezit că râd singură de juma de oră citindu-i articolele, așa că vă recomand o cură de Axel) au construit împreună o carte pe care mă bucur că am reușit în sfârșit să o am. Cartea se găsește la Editura Eikon dar și la alte librării online sau din țară.
Acum, că am terminat cartea, am o singură problemă: cât de repede termină cei doi de scris volumul doi? Pentru că da, urmează și partea a doua, așa ne-au dat de știre.
Of, mai este si o parte a doua!? Atunci trebuie sa astept sa o publice pentru a o citi si pe prima..
Partea a doua abia se ”fabrică”, așa că eu zic să o iei pe prima deocamdată :). E foarte frumoasă scriitura dar și povestea.
Uneori rămân fără cuvinte. Cred că așa mulțumesc eu la superlativ. Ai scris atât de frumos și mă tot învârt să-ți spun cât de mult mi-a plăcut recenzia și tot scriu și șterg, așa că voi spune atât: mulțumesc! Și tu vei înțelege cum e brodată fiecare literă.
Venind de la autoare aprecierea recenziei in acest mod ma fastaceste si pe mine :). Dar îmi dă și mie curaj pentru a-mi duce gândul de început de an la împlinire.
Da, înțeleg. Un mulțumesc uneori e mai plin de sens decât o sută de cuvinte. Spor și inspirație pentru partea a doua pe care acum o aștept cu și mai mare interes.
Oh, ce frumos ai conturat recenzia asta! Mi-a plăcut mult şi mie cartea şi aştept cuminte volumul 2. Sper să îl primim cât mai repede 🙄
Multumesc!
Asteptam si facem posibile scenarii de continuat povestea :).
mno, mie mi-a luat două ore să citesc cartea și multe, foarte multe ore s-o decantez, s-o filtrez, să distilez. :)și cred că am avut, la final, senzația că m-am dat cu roller coasterul, unul extrem de rapid, de-a lungul lecturii.
cât despre scrierea la patru mâini, e posibilă, precum am citit amândouă, dar nu oricine poate. bravo așadar autorilor și pentru scriere și pentru simbioza perfectă.
eee, tu ai doar o pisica, draga mea. eu am doi copii si doua pisici, greu sa ating eu performanta de a citi o carte in doua ore :)).
asa este, iti da senzatia de roller coaster, de viteza ametitoare si totusi de liniste. mie mi a placut foarte mult tonul cărții.