Săptămâna 6 – Purpuriu, între roz și bleu

Aș fi ales mov. Dar parcă nu prea mov. La o simplă căutare pe internet am aflat că, de fapt, există vreo 40 de nuanțe de mov. Unele chiar mai cunoscute. Cică. Poate știam de vreo cinci. Restul le știa…Horia.

De ce am ales purpuriu?

Pentru că a fost o săptămână între roz și bleu. Între roșu și albastru. Între entuziasm și o stare mai albastră. Așa e când copilul mic e bolnav și mama se împarte între tot felul de stări. Bucurie pentru reușite, grijă pentru pui.

Slavă Domnului anul acesta Horia a trecut mult mai ușor peste episodul de răceală decât în anii trecuți în care bronșita l-a ținut și câte o lună.

Culoarea mi-a fost inspirată și de culoarea cerului care la apus a avut niște nuanțe absolut ireale. Nu, eu nu am apucat să văd nici un apus, doar un petec de cer în nuanțe de purpuriu. Dar am văzut multe poze superbe pe internet de la prieteni din țară.

Nu pot să cred că deja miroase a primăvară. Parcă nici nu am simțit iarna. E ca atunci când aștepți să mănânci o mâncare, dar între timp ai tot gustat din ea. Parcă nici nu îți mai e așa poftă sau foame. Cam așa e și cu primăvara asta.

Emoțiile săptămânii

A fost o săptămână cu emoții pentru adolescent. A fost simularea pentru Evaluarea Națională. Nu am apucat să îmi fac prea multe griji, ocupată fiind cu febra și tusea lui Horia. Dar faptul că Dante a venit după ambele probe destul de încrezător, sigur pe el, mi-a dat încredere și liniște că se descurcă, știe ce are de făcut. Acum vom vedea și rezultatele.

Adevărul este că eu tot măsor uneori cu propriile standarde, frici, tipare această etapă din viața lui. Dar mi-am dat seama că multe nu mai sunt ca atunci când eram eu clasa a 8-a. Parcă tot am tendința să îl bat la cap, îmi doresc să îl văd numai cu nasul în carte lucrând teste după teste, așa cum făceam eu. 

Trebuie însă să accept că el nu este la fel, că nu are ca pasiune rezolvarea de probleme la matematică așa cum aveam eu, că nici limba română nu își dorește să o cucerească la cel mai înalt nivel. Atâta vreme cât profesorii cu care lucrează îmi spun că este un copil care înțelege ușor, care se descurcă și se adaptează, încerc să îmi trimit piticii la colț și să le dau sonorul mai încet. Să lucrez și să dau examen în locul lui nu pot, așa că agitația mea nu ar face decât să îi zdruncine încrederea în el. 

Filme

Aseară am văzut un alt film nominalizat la Oscar, după Zile Perfecte de săptămâna trecută.

Am văzut un film bizar, suprarealist, plin de imaginație. Sărmane creaturi este un film care te face să simți, să îți pui întrebări, să simți și să privești lumea cu ochii de copil, adolescent și tânăr ai protagonistei interpretată de Emma Stone. E drept că la începutul filmului m-am întrebat ce caut acolo, mă uitam la el cu mâna la ochi. După ce mi-a trecut senzația din stomac am reușit să înțeleg mesajele, să intru în poveste și să mă amuz la scenele de umor negru.

Tot o miniserie mai stranie este și Prin ochii ei, pe Netflix. Am vrut de vreo două ori să renunț să îl văd, dar am fost curioasă, m-a intrigat comportamentul personajelor, așa că am rămas până la final. Și bine am făcut, pentru că acolo era toată cheia. E un film interesant, așa cum poate fi atunci când e vorba de un psihiatru, o nevastă în aparență cu boli mintale și un salvator care devine în final victimă. Aviz salvatorului din mine :)).

Cărți

Am reușit să termin cartea Fata de pe stâncă, de Lucinda Riley. Abia de la jumătate pot spune că m-a prins cu adevărat povestea. O poveste ce se întinde pe aproape un secol, cu întrepătrunderea destinelor a mai multor generați ale acelorași familii, cu sacrificii și iubire de oameni. Este exact genul de poveste care să te poarte pe aripi de visare, care să te bucure și care să nu devină prea complicată cât să te solicite foarte mult. Este exact ce ai nevoie pentru o poveste de seară.

Tot la capitolul carte am să includ și apariția Antologiei de primăvară, ”De ziua ta, Femeie”, antologie în care va apărea și o scurtă povestire scrisă de mine. Cartea poate fi deja comandată de la Editura Siono. Va fi o antologie cu 40 de texte culinaro-creative, ceea ce înseamnă că vom găsi în paginile ei și rețete inedite și povestite de bucate.

Creația săptămânii

Se înțelege că nu am putut meșteri nimic săptămâna aceasta. Dar pentru că tot am stat lângă copil, am lucrat un în care am cuprins cele mai frumoase bijuterii aflate acum în portofoliul meu.

În acord cu purpuriu, culoarea săptămânii, aleg ca bijuterie o pereche de cercei cu perle în nuanțe de mov.

Lecția săptămânii

Ziua Râsului și a Fericirii – 8 februarie
Prilej de dialog cu Horia.
-Ce este fericirea:
-O emoție importantă.
-De ce e importantă?
-Păi doar nu o să fii stresat toată ziua și să nu fii fericit niciodată în viața ta. Asta nu ar fi fain.
-Și cum simți tu că ești fericit?
-Energetic. Simt energie în mine. Mă mișc mult.
-Când ești tu fericit?
-Când desenez, când fac lecții uneori, când aflu lucruri noi, când călătorim, când discutăm, când mă joc.
-Când mănânci?
-Nu, nu prea.
-Ce culoare are fericirea?
-Rainbow and sunshine.
-Ce gust are fericirea?
-Dulce, of course. Ce fel de întrebare e asta?
-Am putea să fim fericiți tot timpul?
-Da. Dar cred că nu ne-am mai da seama că suntem fericiți.
-Ar fi bine să fie toți oamenii fericiți?
-Daaaa. Și să râdă mai mult.
Exact. Prea ne luăm noi, adulții, în serios și uităm ce contează mai mult.
Azi chiar le mulțumesc copiilor mei. Amândoi mi-au dat două lecții valoroase: a iubirii și a fericirii. Mai uit și eu de astea două din când în când. De asta îi am pe ei: să îmi amintească.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: