Ce aș face dacă aș avea super-puterea lui Spiderman

Atunci când eram mică era un film la televizor în care lumea poveștilor se amesteca cu lumea reală, în care personajele negative și cele pozitive interacționau unii pentru a distruge lumea poveștilor, ceilalți pentru a o salva.

Indiferent că erau pozitive sau negative, personajele aveau aceleași super puteri, având ca element central un inel. Da, inelul Arabelei. Vă mai amintiți de el? Sau mai degrabă să întreb: voi știți de el?

Pe când aveam vârsta fiului meu inelul Arabelei era maximul de super putere pe care mi-l puteam imagina. Dar câte nu puteam eu să fac cu inelul acela în visele mele!

Cu o răsucire de inel colegii mei deveneau mai buni cu mine, mă apreciau și respectau, ba chiar deveneam o vedetă. Cu o răsucire de inel puteam călători în lumea întreagă (despre care, drept să spun, nu prea aveam cu adevărat habar cum arată decât de pe la emisiunea Teleenciclopedia – sigura noastră sursă de informare documentară și științifică).

Tot cu o răsucire de inel luam note bune, pentru că, nu-i așa, eram totuși un biet elev de clasa a IV-a.

De ce m-am oprit tocmai la inelul Arabelei? Pentru că, dincolo de poveștile din cărți, aceasta era singura superputere de care aflasem de la televizor. Dar, cum universul meu era destul de limitat, la fel era și dorința mea de a schimba lumea. Era vorba de lumea mea interioara și din imediata apropiere.

Dar copilul de ieri a crescut și azi este mamă. La fel ca toate mamele din ziua de azi trăiesc și eu într-o lume de super -eroi pe care copiii mei îi imită, ale căror puteri își imaginează că le dețin. Astăzi nu mai vorbim doar de o singură super – putere ci de o mulțime de posibilități, de salvatori și de măști.

Măști am zis? Da, măști. De fapt fiecare dintre noi avem anumite super-puteri pe care le punem mai mult sau mai puțin în valoare zi de zi, sau pe care le ascundem sub măști pe care ni le-am format de-a lungul timpului.

Ceea ce e clar însă este faptul că orizontul meu s-a lărgit, că dorința mea de schimbare nu se mai rezumă doar la mine însămi, că dorința mea de a face lucrurile altfel nu se mai referă doar la cei din imediata mea apropiere.

Pentru că Spiderman este cuvântul de ordine la noi în casă, pentru că micii mei super-eroi mă provoacă zi de zi să salvez omenirea, am să fac un exercițiu de imaginație și am să mă închipui că port pentru o zi atât de cunoscuta mască roșie cu dungi negre. Oare ce aș face dacă m-aș putea mișca cu rapiditatea omului păianjen, dacă aș putea ridica obiecte cu putere neimaginată sau dacă aș putea fi prezentă în cele mai provocatoare locuri?

În primul și în primul rând aș opri toate războaiele lumii. TOATE. I-aș lua pe conducătorii orgolioși și i-aș pune să trăiască în condițiile inumane în care ajung să trăiască cetățenii lor. I-aș pune să simtă ce simt copiii flămânzi și speriați ai lumii, copiii fără orizont și viitor. Mie mi se pare că războaiele și conflictele absurde dintre națiuni sunt cele mai mari răni ale planetei noastre. Toate acele energii absurde consumate in van pentru a dovedi cine e cel mai puternic.

Dacă aș avea puterea lui Spiderman i-aș ajuta pe oameni să construiască locuințe pentru toți oamenii, să fie atâtea locuințe cât să nu mai ajungă nimeni să nu aibă unde să stea, să nu mai fie copii care locuiesc în condiții inumane.

O super putere e o unealtă ce poate fi folosită în multe feluri dar poate deveni și o armă cu două tăișuri. Niciodată însă nu m-aș gândi la ea ca la o armă ci ca la un mijloc de a opri fărădelegile, răutățile și nedreptățile ce se fac la nivel micro și macro în societate. Pentru că infractorii nu sunt doar cei care sparg un magazin ci sunt și cei care decid strâmb soarta națiunilor. Orbiți de putere și de dorința de îmbogățire mai marii lumii uită că soarta planetei e în mâinile lor. I-aș lua și i-aș duce cu viteza luminii în locurile în care gheața a început să se topească din cauza poluării, în locurile în care animalele nu își mai găsesc habitatul lor natural în care să trăiască așa cum le e felul. I-aș lua și i-aș purta în viitor, cu ajutorul teleportării, să vadă cum va arăta planeta peste niște zeci sau sute de ani pentru a înțelege cât rău facem azi prin felul inconștient în care ne purtăm cu ea.

Da, știu că în fiecare dintre noi este un Peter Parker sau un Miles Morales și că fiecare dintre noi putem schimba lucrurile în jurul nostru. Dar sunt decizii care nu depind doar de noi, sunt acțiuni pe care nu noi le facem ci cei care au puterea în mâinile lor. Oricât de mari am vrea noi să credem că suntem, avem puteri limitate și doar împreună am putea schimba soarta omenirii dacă dintre noi s-ar ridica un super erou cu puteri ca a lui Spiderman.

Știu că e o utopie dar noul film de animație Omul-Păianjen: În lumea păianjenului tocmai asta încearcă să facă: să ne arate că doar educându-ne și unindu-ne superputerile vom reuși. Fiind un film pentru întreaga familie, se pot reuni toate generațiile în jurul lui pentru a gândi împreună cum am putea acționa pe viitor.

La noi în familie e lucru sigur: 28 decembrie 2018 e o dată importată pentru că atunci se lansează noul film de animație și cu siguranță nu va fi ratat.

Super Blog 2018 – proba 26.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.