Primele lectii de karate
Sub fascinatia filmului de desene animate Kung Fu Panda, casa noastra devenise in ultima vreme campul de lupta al tuturor furiosilor din lume, nu doar a celor cinci din film. Transformat pe rand in rotundul Panda, in Tai Lung sau chiar in Tigroaica, lucrurile prin casa zburau dupa cum cereau personajele, Dante spunand ca se lupta si face karate. Desi misiunea de a curata campul de lupta si a restabili ordinea intre combatanti (respectiv perne, paturi si alte accesorii) imi revenea tot mie zi de zi, am inceput sa observ mai cu atentie miscarile pe care copilul meu le facea. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut cu cata precizie si seriozitate executa miscarile line si delicate pe care le face Master Shifu atunci cand depune o picatura de roua pe o frunza. Daca pana atunci ii spuneam mai in gluma mai in serios ca o sa il duc la karate, in momentul acela am decis ca trebuie sa il duc la karate.
Am gasit o sala de antrenament destul de aproape de casa si un instructor pe masura asteptarilor. Am fost sa ii vedem pe cei avansati la lucru si ne-a placut, asa ca de cateva zile Dante merge alaturi de grupa incepatorilor ca si el. Precizia cu care a executat miscarile inca de la prima ora, seriozitatea cu care a abordat tot ce se intampla acolo si coordonarea miscarilor de care a dat dovada ma fac sa inteleg ca am luat o decizie foarte buna. Chiar daca implineste doar 4 ani peste cateva zile si este cel mai mic de acolo eu cred ca va avea taria si dorinta de a merge mai departe si a indragi acest sport atat de util copiilor dar si adultilor.
Consider ca practicarea unui sport de la varste mici, sub indrumarea cuiva de specialitate, este in beneficiul copilului cultivandu-i dragostea pentru miscare, aducand disciplina si consecventa in viata lui ceea ce ii va fi benefic atunci cand va creste. Faptul ca este ceva ce si-a dorit si ca ii place este un plus in aceasta alegere.
Pentru moment, dupa 3 zile de antrenament, lucrurile au ramas la locurile lor prin casa, ba chiar am constatat ca i-a revenit pasiunea pentru desen. Nevoia de miscare il facea sa fie mai tot timpul agitat dar fara o directie anume. Acum o face in cadru organizat :).
