Noul are farmecul lui

Recunosc deschis si fara ascunzisuri: imi plac lucrurile noi. Imi place sa  intru in magazine si sa adulmec mirosul marfurilor noi, sa admir stralucirea lucrurilor noi, sa pipai stofe neatinse si nespalate inca. E o senzatie ce ma atinge in fiecare fibra, ce ma face sa visez cu ochii deschisi.

Acum sapte ani ma mutam, alaturi de cel pe care l-am ales sa imi fie partener de drum pe cararile vietii, in loc nou, intrand in viata noua. Entuziasm, curiozitate, mirare, nerabdare – acestea au fost sentimentele ce m-au coplesit in acele zile.

Dupa sapte ani in care micutul apartament a devenit neincapator, noi imbogatindu-ne cu minunea noastra draga, cu Dante venit sa ne umple viata si trairile, am decis ca e momentul sa facem o schimbare.

Au inceput impachetari, bagaje peste bagaje, amintiri adunate in cutii sigilate, lucruri inutile ce au luat calea instrainarii. Au urmat luni de vara pline de nerabdare, de neliniste, de griji si ingrijorari dar, mai ales, de visare. 

Zi dupa zi imi repetam si ne repetam cum vrem sa arate “noua” noastra casa. Chiar daca multe detalii ne scapau stiam cateva lucruri certe: vrem lumina, vrem spatiu indestulator, vrem bucatarie frumoasa si moderna, vrem priveliste placuta ochiului si trezirilor de dimineata.

In frumoasa zi de toamna noul a aparut in viata noastra. Pasii ne-au purtat spre casa noua, carari noi, oameni noi, vanzatori si magazine noi.

M-am simtit coplesita de atata nou, nu ma regaseam in noua arhitectura,  desi ma atrasese din primul moment bucataria cocheta, mobilierul modern, camerele luminoase exact cum imi dorisem.

Cand inca nu adusesem nici macar un bagaj de mana in noua casa, m-am grabit sa imi construiesc noul acasa in stilul meu propriu. Dupa ce o vara intreaga am acoperit cateva panze cu acuarela spre a crea compozitii ale imaginatiei mele, m-am gandit ca ele ma vor ajuta cel mai mult sa ma regasesc in atata “nou”.

S-a intamplat intocmai. Odata stabilite propriile repere, toate celelalte lucruri au putut fi aduse si asezate in colturile lor de casa.

Pentru mine noul are miros de fila de carte abia tiparita, are miros de vopsea proaspata, are parfum de necunoscut si de aventura. Anul acesta noul miroase a castane si a stropi de ploaie, a toamna si a speranta. Mai ales a speranta.

Chiar daca nu ne apartine cu acte in regula, aceasta casa va fi pentru noi in urmatorii cativa ani “acasa”. A sta cu chirie  mi se  pare acum mult mai placut si mai ofertant decat in alt fel.

Parfumul de acuarela este si el aparte, descoperit in aceasta vara in timp ce pe panzele mele au luat nastere pe rand “Valurile vietii”, “Zbor de fluture” si “Pasarea maiastra”. Sunt doar niste incercari dar mi-e drag sa mi le impartasesc mie si aici, in casa mea virtuala. Iar daca va incanta si pe voi eu ma bucur.  Culorile sunt mult mai vii in realitate dar nici lumina si nici telefonul nu ma ajuta sa le redau asa cum sunt de fapt.

Fotografie-1919

 

Fotografie-1921

Fotografie-2016

Poveste – fila de jurnal scrisa pentru clubul Condeielor Parfumate carora, din cand in cand, imi face placere sa ma alatur, desi nu sunt cunoscatoare in ale parfumurilor de marca. Dar gasesc atatea arome in natura si in viata….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.