Joi, 15 august şi un cer la apus

Azi a fost o zi mai mult pe langa casa, cu completat de acte si hârtii şi desluşit diverse mistere ale mersului treburilor de pe aici. Concluzia e că suntem pe drumul cel bun cu înscrierea la şcoală, la grădiniţă şi ceva cursuri de limba engleză şi pentru mine. Că doar nu mă  vedeaţi stând degeaba şi numărând anotimpurile.

Încet, încet mă potrivesc mai mult cu ora de aici şi nu prea mai stau cu ochii pe ora din ţară.  Se pare că dorul de casă a trecut, că încep şi mintea şi corpul să se potrivească cu locul şi timpul în care sunt.

M-am învrednicit şi am făcut cremă pentru nişte brioşe cumpărate (am scuză că nu le fac eu: nu am forme).  Am făcut cremă colorată, e prima dată când folosesc colorant alimentar şi am zis că pentru distracţie merge. M-am jucat cu culorile steagului nostru, antrenament poate pentru ziua când va trebui să gătesc ceva specific românesc sau cu influenţe. Copiii au fost încântaţi mai mult vizual: Horia a lins crema iar Dante nu prea s-a dat în vânt după crema de unt dar a apreciat aspectul. Aşa că tot noi adulţii ne-am bucurat de gust.

După ce am fost la picnic weekendul trecut şi am descoperit plaja cu scoici, mi-am dorit mult să mai mergem acolo. Aşa că ne-am făcut plimbarea de seară pe malul apei şi până acum pot spune că e locul meu preferat de linişte şi relaxare.

Am plecat cu gândul de  a găsi scoica perfectă şi a face poza perfectă dar ne-am ales cu apusul de soare perfect. Ne-a oferit soarele un spectacol senzaţional iar cerul a completat şi el cu paleta lui de culori superbe. Cu greu ne-am lăsat duşi de acolo, doar după ce Horia i-a făcut soarelui pa pa de câteva ori şi i-am amintit că în curând se va bucura de frumuseţea lunii.

Pentru că era un restaurant lângă noi pe care nu îl vizitasem încă am zis să îi trecem pragul. Eu nu ştiu cum reuşesc localurile astea să pară de afară atât de liniştite şi chiar goale, iiar când intri înauntru să constaţi că e plin şi că totul este perfect pus la punct. Au aşa un aer de discreţie, ceva pe care nu ştiu să îl descriu de unde vine.

Era ora cinei şi era plin de familii. Cum am intrat am primit meniul, culori de desenat si doua foi de colorat. Abia dupa ce ne.am uitat noi pe meniu si a venit o doamna amabila la noi am aflat ca pe foile de colorat era trecut si meniul pentru copii. Desteapta treaba: alte portii alte tarife.

Sigur, pe zgâtia de Horia e cam greu sa il tina locului niste culori si un desen, dar macar pe Dante l-a tinut ocupat jocul de gasit cuvinte. Oricum am fost condusi la masă într-un fel de separeu, semn că s-au gândit americanii ăştia la toate.

Am mâncat şi eu în sfârşit carne de lobster. E un gust cunoscut pentru mine, de pe vremea copilariei când prindea tata raci în loc de peşte, dar tot a fost o premieră şi merita consemnată. Sigur vom mai merge acolo la masă, ne-a plăcut atmosfera şi e şi foarte aproape de noi.

A fost o zi bună. cu energie şi chiar cu joacă cu scoici de am reuşit să facem şi un tablou frumos, ca pentru zi de sărbătoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.