Duzina de cuvinte – Spre Soare
Marele calendar al lumii pare sa ne arate anotimpuri false. Un calcul facut mental ne trimite la joaca cu gradele Celsius.
Calcatura timpului pare mai apasata, facandu-ne uneori sa ratacim calea. Desi ne zambeste calin, Soarele se joaca cu noi – acum e vara, ba nu, e toamna dar ne pregatim de Craciun.
Pana de curand el era cel calificat sa ne dramuiasca pornirile, trairile. Acum poate doar pentru calciu sa ne mai fie bun, sa ne intareasca puterile si oasele… sa fim puternici si pregatiti pentru… marea trecere.
Poate acolo, pe puntea dintre lumi, ca intr-un calandru iscusit, sufletele vor trebui sa dea socoteala si de taria oaselor ce le-au avut in grija. Dar cine stie… Nu s-a intors nimeni sa ne spuna.
Caldura lui e – nselatoare, poate ca a oamenilor. Ne-o fi copiat el oare? O fi crezut ca asta-i calea? Ma-ntreb de are Soarele calcai…. Sau poate noi ii suntem punct sensibil in calcaiul de caldura si lumina.
Caci omul, in sminteala lui, si Soarelui ii poate lua lucirea. Nici caleidoscop de raze de i-ar da, nerecunoscatorul tot il poate – uita. Ba ca prea este, ba ca nu-i de-ajuns. …
Si totusi omul, carne pieritoare, incearca urme a lasa prin viata. O pata de culoare, o scrijelitura, un vers, o proza sau un gand. O pana inmuiata-n calimara le face toate cate sunt. Iar cand se duce catre mai departe, cand pe puntea dintre lumi paseste, toate raman in urma spre a face mai usoare lacrimile celor ce raman. Raman sa se mai bucure de Soare. Sau sa se planga. Sau sa planga.
Azi cei vechi din club depun prinos o lacrima. Pentru un suflet plecat acolo, poate tot spre Soare. Acolo de unde nimeni n-a venit sa ne mai spuna cum e. Dar au ramas in urma randuri scrise. Le rasfoim si noi, cei noi din club. Poate prin gandurile noastre puntea-i va parea mai larga.
Duzina azi e mai unita parca.
Drum bun suflete de om si poate -ai sa gasesti si-acolo duzini de scris, de ras si de glumit!