Duzina de cuvinte – Jurnal de eu (IV)
Astazi, 18 ianuarie – noroc ca ma informeaza calendarul. Altfel, zau daca ar conta ce zi este. Desi ar trebui, doar mâine se arata drum la capitala programat cu luni în urma. Probabil si pe card ar fi trebuit sa se reflecte asta, dar nu se vede. Noroc ca beneficiez de clementa din partea sortii care mai vine cu câte o mâna întinsa.
O zi abramburita începuta strâmb, continuarea celei de ieri. Înca nu mi-am luat brevet de trecere peste astfel de provocari casnico – sociale. În mijlocul entuziasmului gospodaresc s-a sapat o prapastie când masina de spalat a declarat greva. Un utilaj colportor care, împreuna cu alte utilaje din casa s-au decis sa ma provoace grandios.
Afara – încerc sa arunc tot ce nu îmi convine în casa pentru a face loc celor noi si mai putin potrivnice.
În gradina inimii mele precum si a mintii mele a avut loc un genocid de gânduri bune, de sentimente frumoase. M-am luptat ca un golem sa le pastrez, sa mi le tin aproape. Dar oamenii, cuvintele, ideile si întâmplarile s-au adunat pentru a se produce o actiune atât de putin dorita de catre mine. Iubirea e azi departe…
În casa se rasfrâng sentimentele si consecintele celor de mai sus. E revolta, e discutie contradictorie, sunt gânduri ascunse ce ies la iveala sub impulsul momentului care cere imperios adevarul. Numai caut, bucolic, adevarul în vreo carte. Îl caut în priviri, în vorbe, în gesturi. Iar toate revarsa blasfemic adevaruri nerostite, tinute sub lacate, spre a iesi surprinzatoare la suprafata gandului si a vorbei. Nechemate, necerute.
În bucatarie s-au copt bunatati dulci laolalta cu vorbe amare, bucate de drum cu gânduri de ramâneri.
Sunt îmbracata în nedumeriri. în semne de întrebare si în cautari de raspunsuri. Ma simt ca un armasar ce îsi duce pe greaban povara, gol în bataia ploii si a vântului, în asteptarea soarelui si a zilelor mai bune.
Ascult muzica oamenilor, ascult corul gândurilor. E muzica pentru care urechile devin inutile.
Citesc ce nu as vrea sa citesc. Citesc rânduri încarcate de promoroaca, rânduri dinspre care vine vânt taios de iarna.
Mesteresc un colaj din carton, în culori aprinse spre bucuria copilului ce a balit fericit un vârf de creion concentrându-se în cautarea ideii potrivite.
Am învatat ca ochii senini pot ascunde nori grosi de grindina, ca zâmbetele ascund incruntari, ca oamenii îsi doresc reguli pentru a le încalca bucurosi. Am învatat ca nu pot trece mereu prin viata zâmbind, ca uneori trebuie sa ma iau de piept cu ea pentru a dovedi cine e mai puternic (stiam, dar ma faceam ca am uitat).
Saptamâna asta a stat sub semnul actiunii, entuziasmului unor idei frumoase dar si a câtorva avertismente, semnale, menite sa îmi deschida ochii si mintea.
Saptamâna viitoare... o astept sa vina doar. Sa ma întorc cu bine, cu entuziasm nou, cu energie crescuta.
Îmi doresc sa fie pace, întelegere, cuvintele sa numai doara si ideile sa fie constructive.
O imagine ce ilustreaza gândurile zilei de azi:
O duzina de cuvinte ce au stârnit furtuna-ntr-un pahar de gânduri.