Scurtă privire în spatele activității de blogger
Mi-a spus astăzi o prietena din online că mă urmărește cu interes pe blog, pe FB și pe Instagram și îi place că vede mereu poze cu noi de prin tot felul de locuri din țară. Ce e drept, după o iarnă în care am hibernat, se pare că primăvara ne-a stârnit iarăși la plimbări și călătorii. De fapt uneori mă gândesc serios cum ar fi să fiu mai mult preocupată de travel și să îmi fac chiar un mod de viață din asta. Cu ani în urmă chiar spuneam că mi-ar plăcea să am meseria de ”musafir” sau de călător, neștiind pe atunci că asta va fi posibil la un moment dat, că vor fi oameni care câștigă chiar bine din această meserie. Pentru că până la urmă este și asta o meserie ca toate celelalte.
Nu e ușor să fii blogger de travel, deși totul pare frumos și ușor. Și să vă spun și de ce:
– ești tot timpul pe drum,
– trebuie să documentezi tot ceea ce vezi și trăiești,
– faci sute de poze pentru ca apoi să le selectezi pe cele mai semnificative
– postezi în timp real pe rețelele de socializare detalii despre locurile în care ești, ce mănânci, ce te impresionează
– neapărat îți trebuie un jurnal în care să notezi tot ce e semnificativ
– scrii articole pe blog despre călătorie, sponsori și alte detalii ce interesează pe cititorii tăi.
De fapt, multă lume se întreabă ce înseamnă un blog. Pentru că în ziua de azi un blog nu e doar despre a scrie. Mai ales un blog care se vrea cât mai vizibil, un blog care produce și ceva bani. Sau mai mulți bani. Chiar și un blog de beauty, știți voi, acele bloguri pe care găsiți informații despre rujuri, creme, farduri, parfumuri.
Am aflat de curând și eu ce înseamnă de fapt această nișă a blogurilor de beauty datorită întâlnirii GBS.
Păi să vă zic cum stă treaba. Deși pare ușor că primești niște produse, le folosești și apoi scrii despre ele nu e deloc chiar așa de ușor.
Mai întâi pentru că produsele de înfrumusețare chiar trebuie să fie testate pe propria piele. Iar unele fete au avut și surprize cu produsele primite, și nu din cele mai plăcute.
Apoi mai sunt fotografiile. Frate, nu se lasă rujurile și fardurile alea așa ușor pozate. Vă zic că pe mine mă trec toate nădușelile când mă apuc să fac o poză la un astfel de produs. Ba nu e unghiul bun, ba nu pică lumina bine, ba nu stă cutia cum o așez eu. Nu vă mai zic dacă vine vorba să fac o poză cu moaca mea purtătoare de ruj sau pudră… M-am chinuit o jumătate de oră în baie să fac niște poze în oglindă pentru ca la urmă să îmi zică băiatul meu că nu e nici una bună pentru că am uitat să … zâmbesc. Și avea dreptate, parcă eram profa de mate când dă teză elevilor dintr-a XI-a. A trebuit să o iau de la capăt cu zâmbet cu tot.
După ce ai făcut o sută de poze trebuie să o alegi pe cea care este perfectă. Exact, ca și la travel. Nu poți arunca așa orice poză pe net, ca să fie. Bine, eu recunosc că mai fac asta pentru că nu am prea multă răbdare și nici la capitolul timp nu stau prea bine. Da, știu, poate că de aceea pe această nișă se găsesc mai mult domnisoare și mai puțin mame cu doi copii care nu știi niciodată de unde răsar și îți strică tot aranjamentul fotografic sau îți confiscă telefonul când ești prea concentrată sau neatentă.
Trebuie și multă creativitate pentru a descrie un astfel de produs, pentru a-l prezenta într-un mod cât mai atractiv. Parcă tot mai ușor e să povestești despre călătorii. Eu cel puțin povestesc tot timpul despre experiențele mele, despre ceea ce am văzut și trăit, despre ceea ce ne-a plăcut în special și prea puțin despre ce nu ne-a plăcut poate pentru că nu am mari așteptări când plec undeva.
Mă feresc să dau sfaturi pe blog chiar și atunci când vine vorba despre copii sau experiențe de care sunt absolut convinsă. Prefer să las pe cei interesați să tragă concluziile, să ia din ceea ce povestesc doar ce li se potrivește și le atinge mintea și sufletul.
Dar până la urmă mie îmi place ceea ce fac, îmi place să fiu tot timpul în priză, tot timpul să am ceva de promovat, de postat, de povestit. Chiar și atunci când îmi beau cafeaua dimineața și îmi cad ochii pe o nouă carte primită în minta mea se naște un nou aranjament fotografic care aduce bucurie cititorilor mei atunci când postez.
Ca să nu mai vorbesc despre natură. Atunci când am primit mulțumiri pentru că am postat un apus de soare în Moldova în vacanța de Paști, soarele spunîndu-ne noapte bună și ascunzându-se după dealurile din Cotnari, am simțit că fac exact ceea ce îmi place: aduc bucurie oamenilor din jurul meu.
Am ridicat un pic cortina pentru a vedea în spatele acestei munci pe care o fac zi de zi. E drept că nu există concediu de odihnă sau concediu medical, că îmi iau pauze atunci când simt și muncesc mult atunci când am energie din plin, dar e o muncă care îmi aduce multe satisfacții și împliniri. Așa cum a fost și ultima noastră vacanță la Constanța. Dar stați pe aproape, am desfăcut bagajele doar pentru a le face la loc peste trei săptămâni. Nu credeați că vom sta prea mult pe acasă :).
Eu acuma tot nu reusesc sa mai ies din perioada de pauza, stii cand imi spuneai ca e bine sa scriu cand imi vine. Dar daca nu ma asez in fata monitorului sa dau drumul cuvintelor, raman cu ele nespuse, nescrise si evident…uitate. Cu toata pauza prea lunga, tot imi place bloggingul. Iti dai seama, cum ne-am mai fi cunoscut noi, cum am mai fi cunoscut asa de multi oameni faini, atatea idei super si de locuri nu mai zic. Da, e fain. Nu e asa de usor cum pare, te framanti uneori foarte mult, ai blocaje, nu vezi intotdeauna sensul, dar in ansamblu, nu ma vad facand altceva la pensie 🙂
Calde felicitari pentru Superblog, ma bucur mult pentru tine. Pup si baietii, dragii de ei!
Cam asta e riscul cu pauzele prea lungi, risti sa nu prea mai ai avant sa faci ceea ce faceai, sa nu mai vrei sa iesi din pauza. tocmai de aceea am si pus accent pe ce inseamna cu adevarat bloggingul, cata munca este de fapt la un blog cu vizibilitate, cu cititori si care mai face si bani. tu ai deja un job la care mergi si atunci altele sunt datele problemei. dar cand faci asta ca si job e clar ca iti dedici mai multe ore.
da, nici scrisul asta nu vine la comanda, uneori simti ca nu mai ai cuvinte de asternut. eu am mai observat ca atunci cand ma axez pe alta activitate creativa nu prea mai am inspiratie pentru scris, dar pot face prezentare la ceea ce lucrez: lucur manual, desen, altele.
sunt si bloggeri singuratici, care scriu si atat, nu ies in offline. totul e de ceea ce cauti, iti doresti, ti se potriveste.
multumesc mult pentru susținere!
SI mie-mi place mult sa scriu despre calatorii, iar la fiecare articol publicat in categoria “jurnal de vacanta” muncesc mult si nu doar pentru a scrie, ci si pentru a selecta poze. E tare frumos sa scrii pe blog si sa ai satisfactia de-a vedea ca nu “vorbesti singur”, ca primesti feedback si ca oamenilor le place si le este de ajutor ceea ce publici. 🙂
Asa este, e ceva de munca pentru un articol de calatorii, mai ales ca trebuie scris cat mai la cald, pentru a nu trece starea cu care te-ai intors. Eu scriu intai pentru mine si copiii mei, pentru a pastra amintirile si apoi cu gandul ca va fi cuiva util ceea ce impartasesc eu. Cand acest lucru se intampla si primesc reactii, ma bucur enorm.
mie imi pare bine si te invidiez ca stii sa le impaci pe toate, si copiii, si casa, si bloggingul, si calatoriile! bravo tie! in epoca asta a vitezei, tu pari ca ai gasit solutia!
cred ca am invatat sa traiesc clipa, sa ma bucur de ea, sa le iau pe rand si sa le imbin pe toate armonios. uneori sunt mai multe odata, alteori pe rand. multumesc pentru vizita!