Introspecția propriului blog

Din când în când face bine să ne luăm câte un răgaz pentru a respira, pentru a ne privi un pic din afară și pentru a ne răspunde la întrebarea ”cine sunt eu”.

Cam același lucru este la fel de bine să facem și în ceea ce privește activitatea profesională cred eu. În orice profesie sau la orice job avem și momente de urcuș, de entuziasm maxim, de motivație care ne dă aripi. Dar sunt și momente în care ne întrebăm dacă drumul pe care mergem este cel pe care ni-l dorim, care ni se potrivește cu adevărat.

Cam așa e și cu blogul. Din când în când mă întreb și eu dacă motivația de acum se mai potrivește cu cea de acum 7 ani, dacă ceea ce fac aduce un plus valoare pe piața asta aglomerată a online-ului.

Apropo, știați că sunt peste 200 de milioane de bloguri în lume și ca în fiecare minut se ”nasc” 2 milioane de bloguri?

Ei bine, în această lume atât de pestriță, poate părea descurajant să mai încerci să mai spui și tu ceva.

Dar pentru că am fost provocată de către mamicaurbana să răspund la câteva întrebări cu ocazia participării la școala DPT#13, vă prezint și vouă concluziile la care am ajuns:

Cine sunt eu în mediul online?

În mediul online sunt la fel ca în viața reală: mamă, soție, femeie. Fără o ordine anume. Sunt vavaly – blogger generalist ce creez o lume întreagă din cuvinte. Sunt la fel de optimistă și dornică de a arăta partea frumoasă a vieții ca și în real.

Dar sunt în egală măsură critică, ironică și autoironică atunci când realitatea o impune..

Ce nevoie acopăr în piață?

Am pornit la drum pe când puține voci de mame se făceau auzite în mediul online românesc. Am pornit cu convingerea că spun lucruri noi, utile, nespuse. După 7 ani încă am acestă convingere deși vocile s-au înmulțit simțitor.

Sunt convinsă că în multe din experiențele împărtășite se regăsesc mulți părinți. Vin cu nutatea de a scrie despre o vârstă neexploatată destul și nepovvestită prea mult în mediul online: de la 7 ani înspre adolescență. Copiii cresc și, oricât de mult ne-am dori noi să povestim doar despre drăgălășeniile copilăriei, transformarea ce se petrece cu ei nu e întotdeauna ceva prea ușor de privit, gestionat sau redat în cuvinte.

Cum mă diferențiez în mediul online?

Cred că stilul de scriere ar trebui să fie primul care să ne diferențieze în mediul online. Poveștile mele, scrierile mele sunt unice pentru că sunt inspirate din experiențele vieții de zi cu zi care sunt și ele unice și personale. E adevărat că timpul ne îmbunătățește felul de a scrie, că anumite reguli le îvățăm din mers. Dar stilul este unic și personal. Iar eu mi-am păstrat stilul indiferent câte noi modalități de scriere am experimentat. Evit să dau rețete sau verdicte și aduc mereu în față doar experiențele proprii trecute prin propria gândire.

De ce m-ar crede pe mine cititorii?

Reacțiile pe care le-am primit întotdeauna de la cititori au fost cele prin care oamenii mi-au confirmat că acel fapt real, acea secvență de viață povestită i-a făcut să se regăsească în acea poveste, să se recunoască în acea întâmplare, i-a inspirat să experimenteze sau să cumpere o carte, un produs despre care am vorbit. Cu alte cuvinte pot verifica autenticitatea celor povestite. În plus faptul că sunt implicată pe cat posibil în diverse actiuni, evenimente, ca sunt prezentă în mijlocul comunității conferă credibilitate celor povestite de către mine.

Voi v-ați pus vreodată astfel de întrebări? V-a ajutat să mergeți mai departe când ați simțit că vă poticniți?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *