Soția plantatorului de ceai – Dinah Jefferies

Uneori mă întreb cum era viața femeilor sau a mamelor în timpurile în care lucrurile nu stăteau cum stau azi: cu mașină de spălat, cu drept de vot, cu mașină la scară. Uneori face bine o incursiune in trecut pentru a conștientiza prezentul.

Cred că asta am căutat atunci când am ales cartea Soția plantatorului de ceai. Atât coperta cât și titlul m-au dus cu gândul la acea epocă în care doamnele purtau rochii lungi, pălării elegante și cu boruri largi, când servirea mesei se făcea după un ritual complicat și neapărat cu ajutoare.

Acțiunea cărții se situează exact la granița dintre acea epocă și modernismul ce avea să apară dupa 1945. Vorbește despre apariția hainelor de serie, despre dorința de emancipare a femeilor, despre viața tumultoasă a unora dintre ele în contrast cu viața riguroasă pe care o duceau cele de educație tradițională.

Tânăra Gwen a fost pregătită și educată în Anglia pentru a fi… soție. Exact, în ziua de azi ni se pare ciudat ca o femeie să aspire la această ”profesie”. Dar dacă lângă soție mai adăugăm și mamă ne dăm seama că educația nu era chiar în zadar sau fără sens.

De fapt, ajungând soția lui Laurence, un bogat plantator de ceai din Ceylon, Gwen avea să fie nu doar soție ci și administrator, casier, contabil, responsabil cu personalul, negociator și multe altele. Pentru că a ține sub control o armată de servitori, a ține sub observație cheltuielile unei case și a te implica și în afacerile soțului ca sfătuitoare și srijin, nu e deloc puțin lucru.

Cartea însă dezvăluie multe și despre frământările unei mame, despre puterea de sacrificiu a unei mame, despre cea mai grea alegere posibilă: aceea de a-ți păstra soțul, familia, statutul și dragostea pentru copiii tăi. Nu o sa vă dezvălui motivul pentru care eroina este nevoită să facă această grea alegere dar trebuie să amintesc că în acele vremuri culoarea pielii putea determina un lanț de acțiuni ce puteau duce la un deznodământ tragic.

Structura cărții te face să vrei să citești în continuu, te provoacă să anticipezi următoarea întâmplare pentru a fi apoi surprins de ceea ce se întâmpîă de fapt. E greu să îți dai seama ce se va întâmpla, care va fi deznodământul. Până la ultimul cuvânt cartea te ține în priză și cred că asta ne dorim de multe ori de la o carte.

Mă bucur că Libris mi-a dezvăluit încă o autoare interesantă. Mai sunt încă patru cărți de aceeași autoare și sunt convinsă că sunt scrise în același stil, având ca sursă de inspirație aceeași zonă a lumii: Asia de sud. Dinah Jefferies s-a născut în Malayesia și, deși s-a mutat în Anglia pe când avea 9 ani, a rămas fascinată de această parte a lumii.

Pentru a scrie cât mai autentic și cu date cât mai aproape de adevăr cartea Soția plantatorului de ceai autoarea a locuit o vreme pe o plantație de ceai din Ceylon, a ascultat o mulțime de povești despre trecutul culegătorilor de ceai, despre felul în care erau structurate clasele sociale, s-a documentat despre istoria locului și conflictele existente în perioada respectivă pentru a ne furniza date cât mai exacte fie și într-o poveste romantică.

Fiind mamă pe mine m-a mișcat profund drama trăită de eroină, am căutat în carte multe detalii privind creșterea copiilor, felul în care o mamă făcea față treburilor gospodărești și creșterii copiilor, provocării vieții de zi cu zi.

Nu pot spune că este o carte ușor de citit deși te face să vrei să parcurgi cu nesaț fiecare pagină.  Pentru mine a fost o provocare să o termin, să îmi fac timp să citesc constant din ea, dar am profitat din plin de vacanța la mare și am devorat ultima jumătate de carte în câteva zile.