Amintiri din viitor…

Sarbatorile de iarna bateau la usa, oamenii erau grabiti sa cumpere cel mai potrivit cadou, sa faca ultimele pregatiri pentru masa de Craciun. Cei doi parinti priveau in jurul lor cu intelegere si bunatate, zambind ca si cum ei detineau un anume secret.

Avionul zbura printre norii pufosi iar gandurile mamei zburau si ele cu ani in urma cand fiul ei nu era decat un copil zglobiu si pus pe joaca. Isi amintea multimea de caiete adunate, pline cu desene indraznete, desene ce uimeau prin maturitatea lor, surprindeau atunci cand cei ce le priveau aflau varsta copilului ce le desenase cu nonsalanta si usurinta. Primise multe sfaturi, de la oameni priceputi in ale desenului si lucrului cu micutii cu imaginatie bogata. Fusesera sfatuiti sa il lase sa se exprime liber, fara ingradire, sa nu fie aliniat nici unui  stil artistic. Era exact ce isi doreau cei doi parinti. Si-au dorit ca fiul lor sa creasca liber in idei si conceptii, sa se ghideze dupa ce ii dicteaza sufletul si mintea.

Om privind in tunel - se observa lumina cum se estompeaza din ce in ce mai mult
Om privind in tunel – se observa lumina cum se estompeaza din ce in ce mai mult

Anii au trecut, a venit adolescenta cu temuta ei rebeliune, interesul pentru desen si pictura a evoluat, tanarul a devenit din ce in ce mai indraznet in exprimarile sale artistice. A inceput sa studieze serios despre arta, despre acest limbaj incredibil de exprimare. Din mainile si mintea lui ieseau unele dupa altele desene, picturi, schite.

Un orizont nou i s-a deschis. Simtea ca poate ajunge in orice colt al lumii, ca poate zbura doar inchizand ochii. Si chiar asa era. Studia arta pe trei continente, tinea cursuri de grafica in orase mari ale lumii, tarile nu mai aveau granita pentru tinerii ca el din lumea intreaga.

Cei doi parinti isi zambesc, tinandu-se de mana si indreptandu-se spre cea mai mare galerie de arta din Londra. Un tanar inalt, cu ochii negri, sclipind de bucurie, se indreapta catre ei razand si cuprinzandu-i in brate.

-Ati ajuns…mama…tata… haideti inauntru se vedeti.

Multime de oameni venise la vernisaj. Erau tineri, frumosi, veseli, plini de bucuria de a trai si a simti.

– Uitati, aici este. Ultima mea opera de arta. Cea mai frumoasa dintre toate. Cea mai libera si ireala opera din toate cate le-am creat.

Parintii s-au apropiat cu emotie de ceea ce fiul lor le arata cu mandrie. Oamenii se opreau uimiti si admirau in tacere, in reculegere parca, panza imensa ce acoperea un perete intreg.

sany0079Un fior a cuprins-o pe mama privind opera aceea imensa. Un IIsus pe cruce ii privea pe toti acei tineri cu ingaduinta, cu blandete, dar si cu speranta… Amintirile mamei au mers inapoi, in timp, cand intaia schita a acestui IIsus a aparut pentru prima data din mainile fiului sau. Era inaintea Pastelui si aflase despre crucificare si povestea oualelor rosii… Iar copilul avea doar trei ani si un pic…

(Povestea asta s-a scris singura. Nu stiam ce voi scrie pana cand nu am inceput sa scriu. Stiam doar ca vreau sa scriu o povestire scurta pentru proba numarul doi. De la o vreme imi place sa visez. Frumos.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.