Șase ani de bloging

Acum opt ani deveneam mamă iar viața îmi aducea în cale nu doar un copil ci și o prietena cu copil nascut în aceeași zi. Ne-a așezat Universul alaturi având el planurile lui cu noi.

Acum șase ani prietena-mamă, Maria, își exprima dorința de a avea și ea un blog pe care sa scrie. Abia descoperisem și eu domeniul asta al online-ului, odata cu primul meu laptop. Corina Stoica a fost primul om pe care l-am citit și careia i-am ramas fidela cititoare și azi.

Nici eu nici Maria nu știam ce înseamna un blog, cum se face și ce urmeaza. Dar pas cu pas, înarmate cu rabdare, eu cu partea tehnică ea cu partea creativa si perfecșionista, am reușit sa ne facem primul nostru blog. Dorința noastra de a împartași lumii experiențele de mame, gândurile și trairile noastre, era pâna la cer și înapoi. Așa a luat nastere blogul Copii si mame.

Odată primele scrieri împărtășite, au început să apară și primele comentarii, s-au legat și primele prietenii cu alte mame ce aveau aceeași dorință ca a noastră și același entuziasm. Copiii au crescut, noi am început să meșterim împreună cu ei, să împărtășim creațiile ce ieșeau din imaginația noastră și din mânuțele lor.  Am organizat concursuri,am scris povești, am adunat amintiri. Copiii noștri creșteau odată cu ai celorlalte mame blogerițe, iar asta mi se părea și mi se pare extraordinar.

Recitesc cu nostalgie și emoție textele de atunci și le simt ca pe o mângâiere, ca pe o rouă curată într-o dimineață de vară.

Eu scriam acum șase ani despre cafeaua de dimineață:

  In fiecare seara ma culc cu gandul la cafeaua de dimineata. E un fel al meu de a ma motiva sa ma trezesc zambind – desi nu-mi trebuie neaparat un motiv pentru asta. Dar de cand a aparul Dante in viata mea parca dimineatile sunt de o mie de ori mai frumoase. Pe langa zambetul si giumbuslucurile de fiecare dimineata acum de o vreme e si el participant direct la cafeaua mea de dimineata, iar cand e si tati acasa vorbim de cafeaua noastra. Am cumparat si cani speciale pentru asta.

Maria scria și ea, la rândul ei:

Pentru mine nu are importanta cana/ceasca din care imi sorb cafeaua neagră si intotdeauna fierbinte, ci izul ei proaspăt, copt, amar care se raspandeste in casă.

     Toate acestea nu ar avea vreo noimă, dacă Matei mi-ar lipsi din preajmă, pentru ca dincolo de răsfătul cafelei de dimineată, cea care incununează o zi este atmosfera matinală din casă: muzică, rasete, soapte, chicoteli, alinturi si mai apoi conversatiile cu Matei. 

   Minutele de cafea trebuie dorite, rastalmacite, intrebate, adulmecate, râse si gustate pe indelete.

 

După doi ani viața ne-a dus o vreme pe drumuri diferite iar eu am continuat, asumându-mi propriul nume: vavaly. Odată cu acest pas am descoperit scrierile creative, am descoperit concursurile din blogosferă, am participat la tot mai multe provocări, am învățat să scriu pentru promovarea unui produs sau serviciu. Am învățat din mers, am mai tras cu ochiul pe ici pe colo, am experimentat.

Dar nu m-am abatut de la directia in care am pornit, nu am uitat nici o clipa ca blogul este un fel de jurnal in care amintirile se aduna rand pe rand spre neuitare. In fiecare scriere s-a asternut cate un strop din viata noastra in trei si de un an de zile in patru.

Am cunoscut multi oameni prin intermediul blogului, am devenit mai bogata si mai implinita datorita lui. Am participat si la cateva intalniri ofline datorita concursului SuperBlog, intalniri memorabile pentru mine, intalniri in care am gasit oameni cu aceleasi preocupari cu ale mele, la care am putut vorbi  o limba pe care  o intelegem cu totii.

Blogul este o alegere nu doar de timp liber ci si de implinire, de crestere profesionala, o timida sursa de venit pentru o mama ce a ales sa fie alaturi de copiii ei acasa, pentru a le oferi toata energia si tot timpul ei. Veniturile au aparut in timp, monetizarea blogului nu a fost un obiectiv si nici o prioritate. Preocuparea mea a fost tot timpul calitatea scrierilor, prospetimea articolelor, autenticitatea si corectitudinea informatiilor.

Dupa șase ani aceeași pasiune mă îndeamnă să continui chiar dacă timpul îmi permite mult mai puțin decât înainte. Dar aici e locul meu, e spatiul meu de bucurie și voi reveni la el probabill multă vreme de acum încolo.

Pentru ca blogul meu nu e despre cate articole am scris, cati vizitatori sau cititori am, nu e despre statistici si despre ce loc ocup in diversele ierarhizari din blogosfera. Blogul meu este despre propria-mi dezvoltare si creștere, despre propriile satisfacții și realizari, despre premiile si colaborarile obtinute cu munca si seriozitate dar este mai ales despre oameni. Blogul meu este de prieteniile legate, prietenii online dar care conteaza la fel ca si cele din viata reala, despre oamenii pe care i-am cunoscut si care m-au imbogatit si ma imbogatesc sufleteste zi de zi, cu fiecare articol pe care il scriu, cu fiecare gand pe care il impartasesc , cu fiecare gest sau fapta.

De opt ani trăiesc experiența de a fi mamă, de șase ani scriu online, de patru ani am propriul blog vavaly, de doi ani sunt vavaly.com, de un an sunt mamă de doi băieți. Iar numărătoarea continuă. Las viața să mă surprindă și mă bucur din plin de fiecare întâmplare și de fiecare om ce îmi iese în cale.

E o lume întreagă în cuvinte blogul meu.