Colecționara de parfumuri interzise – Kathleen Tessaro

Recunosc că am ales această carte doar după titlu și după copertă. Nici măcar faptul că mai citisem de aceeași  autoare cartea Elaganța nu mi-a atras atenția. Abia după ce am parcurs un sfert de carte am avut un feeling că îmi este cunoscut stilul de scriere și m-am uitat din nou la numele autoarei. Kathleen Tessaro are un stil unic de a te ține cu sufletul la gură pe parcursul întregii cărți dar totuși să îți dea acel răgaz de a respira, de a face pauze de lectură, de a te lăsa pe tine să încerci să îți imaginezi ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Cartea Colecționara de parfumuri interzise este tot o carte despre evoluția unei femei, despre căutarea propriului drum, despre eșecuri și reușite. Eva (numele primordial al femeii) este o fată simplă ce nimerește într-o lume poleită, o lume cu mult sclipici dar la fel de găunoasă și răpitoare de inocență. Ceea ce se întâmplă și cu eroina cărții. Pentru că, deși în aparență eroina este Grace, o tânără din anii 50, adevărata eroină este Eva, cea care îi lasă moștenire o avere la care nici nu visa și de care nici nu știa că are nevoie.

Firul epic al romanului ne poartă în două epoci diferite, in viețile celor două femei, în mintea și în căutările lor. Eva, angajată a unui hotel de lux la doar 16 ani, se străudiește să facă lucrurile cât mai bine, să nu iasă în evidență. Dar asta nu prea este posibil fiind nu doar frumoasă ci și foarrte deșteaptă. Cumva aceste două atuuri ale ei îi devin motiv de rătăcire a drumului. Inocența îi este răpită cu violență iar drumul îi este trasat cu brutalitate. Se poate spune că a devenit o femeie împlinită și bogată dacă nu ar fi fost roasă de viciile ce au pus stăpânire pe ea.

Vă întrebați poate unde sunt parfumurile în această carte. Ei bine, parfumurile au un loc aparte în carte. Eva întâlnește o rusoaică pasionată de parfumuri ce este însoțită de un ucenic cu  un simț aparte al acestei arte. Între cei doi se naște un soi de alianță comercială: Eva atrage clienții iar  Valmont creează parfumuri unice, speciale pentru fiecare client. Dar cea mai neobișnuită combinație este creată tot pentru Eva, muza lui.

Iată ce se spune despre parfumuri:

”Trebuie să ai propriul tău parfum, așa cum ai propriul zâmbet, propriull mers și propriul tău fel de a privi împrejurările vieții tale.”

”Parfumul trebuie să spună o poveste…povestea ta, cine ești. cine ar trebui să fii, poate chiar cine ți-e teamă să devii…toate aceste lucruri sunt posibile. Este un detaliu foarte intim al unei femei, asemenea semnăturii ei sau a sunetului vocii sale. Și tălmăcește sentimente, stări sufletești care nu au nume, nu au limbaj de exprimare. Tocmai această ambiguitate îl face mai adecvat decât cuvintele, căci el nu poate fi răstălmăcit sau manipulat.”

”Când toate panglicile au fost dezlegate, când toate desuurile au căzut, singurul veștmânt al femeii rămâne parfumul ei.”

Nu este o carte despre parfumuri, nu întâlnim povești despre istoria parfumurilor celebre sau detalii despre cum se fabrică ele, dar este o carte ”cu parfum”. E o carte care îți rămâne în minte, o carte plăcută de a fi citită, e o carte pentru femei atunci când vor o poveste frumoasă, femei care au nevoie de încredere în ele și pe care un ruj roșu și un parfum le pot face să își regăsească spiritul tânăr. Dar la fel de bine e o carte și pentru bărbații cărora le plac răsturnările de situații, poveștile întortocheate ce stârnesc în ei spriritul de detectiv. Soțul meu a citit-o cu mare plăcere chiar așa că mulțumim împreună librăriei Libris pentru carte.

Pentru că îmi place să caut și informațiile din spatele cărții, am găsit un interviu cu autoarea în care povestește despre relația ei cu parfumurile, despre documentarea pe care a făcut-o pentru carte, despre ce parfumuri preferă și despre plăcerea de a colecționa sticle de parfumuri vechi. Iată că ideile pentru cărți nu vin chiar din senin, au un miez de realitate în ele.