Cum să scrii propria poveste- caiet de scriere creativa

Cu toții citim povești și ni se pare, atunci când le citim, că e destul de simplu să scrii o poveste. Dar oare de câte ori nu am fost și noi puși în situația de a scrie sau auu a spune o poveste și ne-am dat seama că nu este chiar așa de simplu pe cât pare. Mai ales copiii au multă imaginație și dorința de a transmite ceea ce gândesc și vor să scrie povești. Dar, așezați înfața colii albe de hârtie își dau seama că nu e chiar atât de simplu să așterni cuvintele pe foaie astfel încât din ele să se nască o poveste.

Cam așa s-a întâmplat și cu copilul meu de 9 ani. El este foarte dornic să scrie povești, să povestească într-o formă clară și precisă ceea ce are în minte. S-a apucat cu mare avânt de asta dar… s-a oprit după maxim cinci paragrafe. De ce? Pentru că și-a dat seama că făr o schemă de lucru și fără câteva noțiuni de scriere nu o va putea scoate la capăt.

De aceea când am văzut în oferta Libris această carte am simțit că este exact ceea ce avea nevoie. Dar, trebuie să recunosc, și aeu am dorit să am această carte pentru a mă ajuta în munca mea de blogger și de content writter.

Cartea Cum să scrii propria poveste este un instrument foarte bun pentru a învăța să scrii atît o poveste simplă cât și una mai complexă. Până la urmă orice poveste complexă pornește de la o poveste simplă pe lângă care țesem alte și alte povești.

Este vorba în primul rând de schema de bază a unei povești, așa cum învățăm și la școală: introducere, cuprins și încheiere. În poveste însă avem nevoie de acele mici trucuri, de acele mici undițe care să țină cititorul cu ochii măriți de uimire și cu sufletul la gură. În orice poveste trebuie să se întâmple ceva, să fie cineva care face ceea ce personajul principal nu își dorește, care pune piedici și inițiază încercări, care provoacă sau care are o însușire specială. Făr aceste mici detalii povestea nu ar mai avea sens.

Ce mi-a plăcut mie la cartea asta este faptul că putem construi o infinitate de povești doar pornind de la personajele sugerate: clovn, astronaut, elev, zână, elefănțel, explorator, etc. Fie că sunt personaje imaginare, personificate sau reale acestea pot și punctul de pornire pentru povești. Avem sugestii și de cadru al acțiunii: castel bântuit, insulă pustie, ruine părăsite, muzeu, labirint subteran. Doar citind aceste cuvinte și ni se aprinde imaginația.

Posibilele începuturi de povești completează aceste detalii de început: găsește o hartă cu comori, descoperă că poate să zboare, ajunge pe un tărâm ciudat, etc.

Cartea de la Editura Corint Junior ne propune mai multe scenarii de povești: jurnal școlar, la teatru, poveste polițistă, chiarși benzi desenate. Rămâne la alegerea școlarilor să scrie orice poveste le este pe plac, să se lase purtați de imaginație și să construiască oricâte povești vor.

Deocamdată copilul meu nu s-a hotărât la o poveste anume pentru că el este genul de copil care întâi se complică foarte mult și abia apoi înțelege de ce e bine să respecte anumite schițe după care să lucreze pentru a-i fi de ajutor. Dar sunem pe drumul cel bun, am făcut împreuna câteva povești simple, deocamdată în mod oral. folosindu-ne de schemele propuse.

Eu însă m-am folosit de carte pentru a scrie un articol în concursul de scriere creativă la care particip și pot să spun că mi-a fost de ajutor. Cu siguranță voi mai folosi cartea și pe viitor pentru alte provocări.

Recomand cartea atât pentru copiii școlari cât și pentru mămicile aflate de multe ori în dificultate atunci când copiii le cer seara povești inventate, povești cu anumite personaje ce nu se află în cărți. Pe mine m-ar fi scos din bucluc cu ani în urmă o asemnea carte.