Un fel de istorie

Au fost întâi povesti alcatuite din Ireale cuvinte. Le sorbeam si le asteptam fara sa înteleg prea multe despre ceea ce reprezentau ele. Auzisem ceva despre niste note, puncte, sponsori. Mi-am zis ca trebuie sa fie o treaba teribil de grea si trebuie sa mânuiesti cu mare iscusinta condeiul pentru a face parte din nici eu nu stiam ce.

A venit apoi o primavara. Parea ca toate primaverile. Apoi un zvon ca o boare mi-a ajuns la “urechi”. Lumea se pregatea pentru ca începea. Agitatie. Discutii. A, e rost de premii? Si de scris creativ? E si cea ireala pe acolo? Si cine mai e? El, ea. Atunci hai si eu. Prima proba, a doua proba… parca nu-i chiar asa de greu. Nici necunoscut. Se pare ca totusi nu e nici chiar asa de usor cum parea. Ba chiar e foarte serios. Au si emisiune la radio. Offf, dadu viroza peste mine tocmai acum. Asta este, abandonez competitia. Hai ca m-am facut bine. Reluam. Doar doua penalizari. Nu e rau. Loc onorabil, note asemenea. Mai ceva ca la scoala. Frumoasa diploma, frumosi oamenii cunoscuti. Bucuroasa pentru premianta cea mare. Ireal de modesta si înca neîncrezatoare ca a reusit.

De acum cunosc regulile. Trece vara, vine toamna. Cu emotii. Începe. Da, iar începe. Sponsori, concurenti, probe. Multe probe. Discutii. Mai multe discutii. Controverse. Oameni noi. Danuta. Hai Danuta! Vei reusi. Îti tinem pumnii. Un condei mestesugit care îmi devine drag. Altfel de povesti, altfel de scrieri. Parca si condeiul meu devine mai priceput. Ambitia încolteste în mine. Primele 10 locuri sunt vizate. Sus, jos. Uff, s-a terminat. 10. Bun 10. Trofeul e la tine, Dana. Felicitari! Îmbratisari, masa si dans în peisaj Alpin. Vila Alpin. Multumim! Informatii, participanti, sponsori, organizatori, parteneri. Nume cunoscute, abia cunoscute. Da, românii stiu româneste. Multi români adunati la un loc, bucurosi sa se vada, sa se cunoasca.  Unul din marile câstiguri. Sau poate cel mai mare. Prietenii legate, strângeri de mâna, îmbratisari de drag, colaborari pornite.

Pornite si duse mai departe peste iarna. În asteptarea înca unei primaveri. Înca unei încercari. Cu aer nou, cu sponsori noi dar si cu noi concurenti. Unii. Altii tot cei stiuti. Gata. De data aceasta fara emotii. Le-am lasat duse cu zapezile din iarna. Solidaritatea uimitoare a primei probe. Primele note. Primele trepte urcate în clasament. Cum fara emotii? Nu se poate fara emotii. Fara controverse. Fara discutii pâna târziu în noapte. Glumim mult, râdem, ne dam mâna peste invizibile punti de virtual. Ne încurajam reciproc. Rasturnari de situatie spectaculoase. Nemultumiri. Alte multumiri. Masa si dans în curând. În capitala.

Mai este putin. Clasamentul e în miscare înca. Se cutremura din când în când. Dar sunt bucuroasa. Din nou finalista. Am reusit. Astept reîntâlnirile. Îmbratisarile.

Pentru toamna… Oare ce voi fi în toamna? Din nou concurent? Partener? Balanta. Cautare. Pro si contra. Da si nu. Mai mult pro. Pro partener. Pro. Promovare. De ce? Cum de ce? De Super Blog.

A, ce uituca sunt. Abia acum îmi dau seama ca am uitat sa va spun ca despre Super Blog a fost vorba în poveste. Istoria mea în Super Blog. Trei editii. Au fost deja trei? Când au trecut? M-au purtat ca într-un carusel de emotii, asteptari, provocari. Dar asta deja stiti. V-am spus.

Va mai spun: poveste scrisa pentru Super Blog. Spring Super Blog. 2014.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.